Icoana “Sporirea Minţii” (”Sporirea Înţelepciunii”)

Icoana “Sporirea Minţii” (”Sporirea Înţelepciunii”) este o Icoană rusă mai rară, prin reprezentarea deosebită a Maicii Domnului, cu Pruncul Sfînt, înfăşuraţi pînă la umeri într-o îmbrăcăminte în formă de clopot.Sporirea Minţii este o icoană a Maicii Domnului, mult iubită de cei rîvnitori de învăţătură, însă neputincioşi în a înţelege şi reţine cele studiate. Întotdeauna Dumnezeu, prin rugăciunile mijlocitoare ale Maicii Domnului şi ale tuturor Sfinţilor Săi, întăreşte pe cele slabe şi plineşte pe cele neputincioase. Cunoaştem cuvîntul Scripturii, care zice: “Ceea ce la om este cu neputinţă, la Dumnezeu este cu putinţă.”Icoana Maicii Domnului Sporirea Mintii a fost descoperită în Rusia, în Catedrala Schimbarea la Faţă - Spaso Preobrajensk - din oraşul Ribinsk, gubernia Iaroslavului. Apariţia acestei icoane se datorează credinţei ortodocşilor în darul Maicii Domnului de a fi mijlocitoare în faţa Fiului ei şi Dumnezeu, pentru a dărui oamenilor binefaceri duhovniceşti şi trupeşti, printre care luminarea minţii şi a inimii cu adevărul dumnezeiesc.

După predanie originea icoanei ţine de un eveniment aparţinînd secolului al XVII-lea, legat de un iconograf. Acesta era un om foarte evlavios, dar cînd s-a petrecut revizuirea cărţilor de cult şi a practicilor religioase din Rusia, în timpul patriarhului Nikon (între 1652-1658), el s-a tulburat, neştiind cum este bine să creadă mai departe. Este vorba de tulburarea care s-a produs în întreaga Rusie, datorată apariţiei rascolnicilor, ce s-au opus oricărei asemenea revizuiri, deşi aceasta se făcea în concordanţă cu practicile Bisericilor din Constantinopol, Ierusalim şi Alexandria, fiind deci în spiritul unei Tradiţii dinamice a Bisericii.

Acest iconograf a ajuns aproape de a-şi pierde minţile, moment în care s-a rugat cu putere Maicii Domnului, să-l ajute. Aceasta i s-a arătat şi i-a indicat să picteze Icoana sa, “Sporirea înţelepciunii”, după ce l-a vindecat şi l-a luminat în privinţa adevărului. Zugravul de Icoane a înfăţişat-o aşa cum i se arătase, rezultînd Icoana făcătoare de minuni “Sporirea minţii”, cea care dăruieşte înţelepciune.

Icoane “Sporirea minţii” (şi a Înţelepciunii) se află în satul Pisochin (lîngă Harkov), în oraşul Tutaev, în Rybinsk, în Moscova etc. Icoana este considerată ajutătoare a copiilor, dătătoare a harului înţelepciunii, vindecătoare a slăbiciunii minţii.

Icoana 3 bucurii a Maicii Domnului

La Inceputul sec. XVIII, unul din pictorii rusi trimisi de tarul Petru cel Mare In Italia la studii, a adus o copie a icoanei „Sfintei Familii” la Moscova, In care Dreptul Iosif era Infatisat ca fiind batran.

Ulterior pictorul a murit, iar icoana a ramas preotului bisericii Sfintei Treimi de pe strada Pokrovka, din Moscova. Preotul a asezat Icoana la intrarea In biserica sa.

Dupa 40 de ani, o nobila rusoaica a avut un Intreit necaz: sotul ei a fost defaimat si exilat, In timp ce fiul ei a fost luat prizonier de razboi, iar averea i-a fost confiscata.

Cu durere, femeia s-a rugat Maicii Domnului, si Intr-o zi a auzit o voce care a Indemnat-o sa gaseasca Icoana „Sfintei Familii” si sa se Inchine Inaintea acesteia. Dupa Indelungi cautari, femeia a descoperit Icoana, In biserica amintita.

Rugandu-se Inaintea acesteia, a primit In scurt timp trei vesti de bucurie In aceeasi zi: sotul ei a fost reabilitat, fiul – eliberat din captivitate, iar averea – returnata.De atunci, icoana a primit denumirea „Trei Bucurii” facatoare de minuni.

Sarbatorirea Icoanei, conform sinaxarelor ruse, se face la 26 decembrie.

Este o Icoana rara, In care Maica Domnului si Pruncul sunt Insotiti de Dreptul Iosif si de Sfantul Ioan Teologul. In reprezentarile ruse ale Icoanei, mai tarzii, au fost adaugati pe margine si alti Sfinti.

Raritatea consta In faptul ca de regula Dreptul Iosif nu apare In icoane alaturi de Maica Domnului, fiindca nu a fost sotul, ci ocrotitorul Pururea Fecioarei.

Icoana Albazin a Maicii Domnului

Numele Icoanei, „Albazin”, provine de la fortăreaţa Albazin de pe apa Amurului, ridicată în 1650 de către conducătorul cazac Hierotheus Khabarov, pe locul aşezării prinţului daurian Albaza. De fapt, cazacii au poposit în zonă abia în sec. XVII. Aici vieţuiau populaţiile păgâne de daurieni şi tungusieni.Cazacii au convieţuit cu băştinaşii, ridicând deci fortăreaţa Albazin. Chinezii au sesizat situaţia şi au atacat, o primă confruntare având loc la 24 martie 1652. Deşi la început ruşii au rezistat, chinezii au atacat continuu, până când, în 1658, au înfrând pe cazacii conduşi de Onufrie Stepanov. Albazinul a fost ars, iar mare parte din populaţie dusă în robie, în China. Zona Albazinului se voia transformată în pustiu.Totuşi, în 1665, ruşii s-au întors şi au reconstruit Albazinul, iar acolo a venit şi preotul Ermoghen, de la mânăstirea Sfintei Treimi – Kirensk, care a adus cu sine o Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Cuvântul S-a făcut Trup” - „Albazin”. În 1671 bătrânul Ermoghen a construit o mică mânăstire la un kilometru şi jumătate de Albazin, unde a fost instalată Icoana.

Prin mila Maicii Domnului, zona a înflorit. În Albazin s-au ridicat două biserici (în cinstea Înălţării Domnului şi a Sfântului Nicolae al Mirelor Lichiei) şi o nouă mânăstire. Solul fiind fertil, Albazinul producea pâine pentru Siberia de Est. Chiar şi băştinaşii s-au adaptat culturii ruse, obţinând protecţia Rusiei în faţa raidurilor chineze. Moscova nu a scăpat din vedere nevoile de la frontiera Amur. În zonă a fost îmbunătăţită apărarea militară. Însă şi pentru hrana spirituală, au fost rânduiţi arhimandriţi, egumeni sau preoţi care să slujească în zonă. Popoarele daurian şi tungusian s-au botezat în scurt timp. Chiar şi prinţul Hantimur, al daurienilor, s-a botezat împreună cu fiul său, Katana, primind numele de Petru, respectiv Pavel.Dar chinezii nu au abandonat lupta, dorind cucerirea Albazinului. În 10 iulie 1685, o armată de 15000 chinezi a înconjurat cetatea, în care se aflau doar 450 soldaţi ruşi şi trei tunuri. Chinezii au pregătit lemne de jur împrejurul cetăţii, ca să-i dea foc. Fiind în imposibilitatea de a face faţă, ruşii s-au retras din cetate, luând cu ei doar lucrurile sfinte, printre care Icoana Albazin. Numai că nici chinezii nu au putut împlini dorinţa lor, de a distruge recolta de grâu a

Albazinului. Deodată invadatorii s-au speriat şi au început să se retragă, ignorând comanda superiorilor. Aceasta a fost considerată o minune a Icoanei Albazin, rămasă fără explicaţie sau detaliere. În 20 iulie 1685 ruşii s-au reîntors în Albazin.După un an, cetatea a fost din nou atacată de chinezi. Asediul a durat cinci luni. De trei ori oraşul a fost apărat de săgeţile şi ghiulelele chineze. Cu toate acestea, mulţi ruşi au murit eroic. Asediul a fost ridicat în decembrie 1686, iar în oraş rămăseseră în viaţă 150 soldaţi, din cei în jur de 800 de la început. Însă în 1690 Albazinul a căzut pentru o lungă perioadă în mâinile chinezilor, iar ultima trupă de cazaci a părăsit cetatea, condusă de Vasil Smirenikov. Icoana Albazin a fost mutată din timp la Sretensk, pe râul Shilka (afluent al Amurului).După distrugerea Albazinului, localnicii au contribuit la răspândirea Ortodoxiei în Orientul Îndepărtat. Prizonierii luaţi de chinezi au propovăduit creştinismul, încât împăratul chinez a ordonat ca un templu budist din Beijing să fie transformat în biserică ortodoxă, în cinstea Sofiei – înţelepciunea lui Dumnezeu. Biserica a primit în 1695 un antimis, cărţi de slujbă, sfântul şi marele mir, de la mitropolitul Ignatie de Tobolsk. Într-o scrisoare a mitropolitului către un preot ortodox captiv (Maxim), se menţionează: „Să nu te tulburi, nici pentru tine, nici pentru cei împreună cu tine, căci cine este în măsură să se opună voii lui Dumnezeu? Captivitatea voastră nu este lipsită de scop pentru poporul chinez, ca să le dezvăluiţi lumina credinţei în Hristos.”În curând au urmat primele botezuri ale chinezilor. Şi următorul mitropolit de Tobolsk, Filoteu, a încurajat preoţimea din robia chineză, să continue misionarismul între păgâni.Odată cu trecerea timpului, Amurul a fost eliberat de ruşi. La 1 august 1850 a fost fondat oraşul Nikolaevsk-Amur, pe râul Amur. A urmat înfiinţarea altor aşezări cazace în zonă, sub păstorirea spirituală a Arhiepiscopiei de Kamceatka.Chiar şi pe locul fostei fortăreţe a Albazinului s-a ridicat o aşezare cu acelaşi nume.Icoana Albazin a fost considerată în tot acest timp protectoarea Amurului. Trei noi oraşe ruse s-au ridicat, dintre care unul a primit chiar numele de Blagoveşcensk, de la Buna Vestire (Blagoveştenia). Tratatele de la Aigunsk (1858) şi Peking (1860) au contribuit în mod cert la stabilitatea din zonă.În 1868 Icoana a fost mutată de la Sretensk la Blagoveşcensk, de către episcopul Veniamin de Kamceatka, iar în 1885 s-a stabilit în mod oficial sărbătoarea anuală a Icoanei la 9 martie, prin episcopul Gurie de Kamceatka. Tot atunci s-a alcătuit şi un Acatist al Icoanei Albazin.

O altă ameninţare pentru Amur a apărut în 1900. Trupele de chinezi s-au stabilit pe malurile Amurului, lângă Blagoveşcensk. Orăşenii s-au rugat în biserica Buneivestiri din oraş, unde se afla şi Icoana. Se citea continuu Acatistul ei. Deodată, potrivit mărturiilor chinezilor, s-a arătat deasupra Amurului o Femeie strălucitoare, care i-a înspăimântat. Îndată au ridicat asediul şi au plecat.

De peste 300 ani Icoana Albazin străjuieşte frontiera Amur a Rusiei. Este cinstită în primul rând ca ocrotitoare a soldaţilor, dar şi a mamelor. Mai ales femeile însărcinate şi cele aflate în preajma naşterii cer ajutor la Icoana Albazin.Icoana Îl prezintă pe Iisus copil, în picioare, la pieptul Maicii Sale.

În 1885 şi 1895 Icoana a stopat epidemiile de difterie, scarlatină şi ciumă.

În timpul păstoririi episcopului Gurie, s-a dezvoltat practica procesiunilor cu Icoana şi cu Crucea prin Blagoveşcensk. Se merge cu Icoana de-a lungul străzilor oraşului şi se intră în toate casele unde este nevoie de sprijin şi tămăduire, în special acolo unde se află grav bolnavi, la anumite zile. De multe ori se petrec vindecări minunate. Aceste minuni sunt cunoscute în toată regiunea Amurului, din eparhia Kamceatkăi.

Icoana Maicii Domnului din Kazan (sau Kazanskaya) - icoana facatoare de minuni (sarbatorita in 21 iulie si 4 noiembrie)

Este o icoana facatoare de minuni foarte cunoscuta in Biserica Ortodoxa Rusa, ce a fost considerata de-a lungul veacurilor ocrotitoarea orasului Kazan si a poporului rus.

Numele icoanei Maicii Domnului din Kazan (sau Kazanskaia) vine de la o localitate din pravoslavnica Rusie, unde ea a aparut, era pastrata, si de unde cinstirea ei deosebita s-a raspandit in mai toate asezarile tarii.Doua mari catedrale, in Moscova si in Sankt Patersburg, sunt inchinate Maicii Domnului din Kazan si alte numeroase biserici din intreaga Rusie. Cinstitul chip apartine icoanelor care au o obarsie tainica, si acest lucru se evoca si in textul Slujbei sarbatorii ei, atunci cand se face pomenire de chipul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu din Lida (Palestina), aparuta miraculos pe zidul bisericii construita de Sfintii Apostoli.Fara nicio indoiala, reprezinta voia lui Dumnezeu ca dreapta credinta sa se raspandeasca din Rusia in randul poporului tatar. Iata de ce cucerirea orasului Kazan, de catre Tarul Ivan cel Groaznic, nu a fost atat o cucerire teritoriala, cat un triumf religios. Aceasta victorie a fost considerata de care tar ca un dar al lui Dumnezeu, primit prin mijlocirea Maicii Domnului. In 1552, dupa cucurirea orasului, tarul a dat ordin sa se construiasca catedrala cu hramul Buna Vestire, in cinstea Imparatesei Cerurilor. Lucrarile au inceput in 1555, catedrala fiind finalizata cinci ani mai tarziu.In 1579 , Maica Domnului s-a aratat unei copile de 9 ani, pe nume Matrona, poruncindu-i sa-i scoata la lumina chipul frumos zugravit de sub ruinele uneia dintre casele arse. Vedenia s-a repetat pana cand copila a inteles ca icoana trebuia luata de sub vatra odaii indicate. Pe 8 iulie 1579 aveau sa descopere icoana facatoare de minuni.Vestea despre icoana descoperita in mod miraculos s-a raspandit in intregul oras. Grupuri intregi de oameni au inceput a se indrepta catre casa lor pentru a o vedea si a i se inchina.Dusa din locul cu pricina, Fecioara din Kazan este purtata in procesiune in biserica Sfantului Nicolae, iar apoi in Catedrala Blagovesteniei (Buneivestiri), loc in care multi credinciosi alergand, au primit tamaduire sufleteasca si trupeasca.

Aceste minunate fapte, si nu numai ele, l-au determinat pe Ivan cel Groaznic sa zideasca pe locul aparitiei o manastire de maici, unde a asezat icoana. Tanara Matrona si mama sa au devenit primele vietuitoare al acestui asezamant.In 1594, au inceput lucrarile la o noua catedrala inchinata Maicii Domnului. Dupa un an, a fost sfintita de catre Mitropolitul Gherman.Gratie donatiilor tarului icoana a fost ferecata cu aur, pietre pretioase si perle. Mai tarziu, o noua ferecatura a fost facuta de catre imparateasa Ecaterina.

In 1798, in timpul aceleiasi imparatese au inceput lucrarile la o noua catedrala. Aceasta a fost sfintita in 1808.In noaptea de 29 iunie 1904, cativa banditi au patruns in catedrala Manastirii din Kazan furand icoana Maicii Domnului. Nu dupa mult timp, hotii au fost prinsi insa icoana disparuse. Acestia au declarat ca icoana fusese taiata in bucati iar apoi arsa. Multa vreme nu s-a mai stiut nimic de Icoana Maicii Domnului din Kazan, in legatura cu disparitia ei aparand diverse scenarii. O astfel de icoana a fost achizitionata de catre "Armata Albastra" a Doamnei Noastre din Fatima si dusa in Portugalia. In 1993 icoana din Fatima a fost data Papei Ioan al II-lea, care a dus-o la Vatican, pastrand-o vreme de unsprezece ani. Multi spun ca de fapt ar fi o copie a originalului, pictata, dupa cum spun expertii, in jurul anului 1730.Papa Ioan Paul al II a dorit sa inapoieze icoana Bisericii Ortodoxe Ruse. Astfel, pe 26 august 2004 a fost scosa spre inchinare in altarul Catedralei Sfantul Petru iar peste doua zile, avea sa fie oferita poporului rus. Pe 21 iulie 2005, Patriarhul Alexie al II-lea a mutat icoana in catedrala Buna Vestire din Kazan Kremlin.

Icoana „Ochiul neadormit" („Nedremliușe Oko")

Ochiul neadormit

A aparținut mai întâi familiei evlavioase a unui predicator celebru, protopopul Rodion Putiatin (1807-1869), de la catedrala Schimbarea la Față din Ribinsk. După moartea lui, a fost donată de fiica sa unei bisericuțe ce aparținea de mănăstirea de maici din apropierea orașului Ribinsk.Icoana a devenit faimoasă prin vindecări și faceri de minuni. Numele ei este legat de inscripția de sub icoană: „Eu dorm, dar inima Mea veghează" (Cântarea Cântărilor 5, 2). După închiderea bisericii, în anii 1920-1930, icoana a fost păstrată de Arhiepiscopul de Kostroma și Galich, Cassian. Înaintea morții, Cassian a încredințat icoana succesorului său în scaun, Arhiepiscopul Alexandru, lăsându-i ca testament să o mute în catedrala din Ribinsk, când vremurile vor fi prielnice revigorării duhovnicești. În 22 august 1997, în timpul unei vizite la Ribinsk a Patriarhului de atunci Alexei II al Moscovei și al întregii Rusii, Arhiepiscopul Alexandru a așezat icoana „Ochiul neadormit" în catedrala amintită, împlinind dorința defunctului.

Icoana din Ribinsk este în stil italian, în care Preasfânta Fecioară Îl privește cu o oarecare tristețe pe Fiul său, Care doarme. Dânsa își sprijină brațul stâng pe o masă. Inscripția icoanei are următoarea semnificație: Mântuitorul și binecuvântata Sa Maică veghează neîncetat la mântuirea noastră. O altă Icoană „Ochiul neadormit" se află în orașul Uglih, în mănăstirea Botezului Domnului. Și aceasta este străveche și făcătoare de minuni. Ea a fost donată mănăstirii în 1848, de către A. V. Lebedeva. Este renumită pentru vindecări. Icoana din Uglih este tot în stil italian. Rugăciunile înaintea acestei Icoane sunt de tipul: „Preasfântă Fecioară, veghează cu ochiul tău cel neadormit asupra noastră, a celor adânciți în somnul cel greu al păcatului, și roagă-L pe Fiul tău pentru noi, să păzească inimile noastre!" Potrivit altei interpretări, numele icoanei, „Ochiul neadormit", Îl vizează cu precădere pe Hristos, El fiind Cel Care doarme în brațele Maicii Sale. Chiar dormind, Lui Îi pasă de mântuirea oamenilor. Pe lângă icoanele „Ochiul neadormit", în stil italian, există și reprezentări răsăritene ale aceleiași icoane. Acestea Îl prezintă pe Iisus copil ca de 12 ani, dormind, în timp ce Maica Domnului, alături, Îi veghează somnul. Preasfânta Fecioară nu e singură, ci apare însoțită de îngeri și, în unele reprezentări, de Tatăl și de Sfântul Duh. Semnificația icoanei este aceeași: chiar și dormind, Mântuitorul veghează și lucrează la mântuirea oamenilor, în timp ce, în smerenia Sa, Se lasă El Însuși vegheat de Maica nenuntită. Motivul Mântuitorului Care doarme, fără a uita de mântuirea oamenilor, este și el biblic: „Și intrând El în corabie, ucenicii Săi L-au urmat. Și iată, furtună grea s-a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Și venind ucenicii la El, L-au trezit, zicându-I: Doamne, mântuiește-ne, că pierim! Și Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? Atunci S-a ridicat, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște mare." (Matei 8, 23-26)

Icoana facatoare de minuni de la Ulma(copie icoana de la Poceaiev)

Icoana de la Ulma

La Biserica de la Ulma se află o icoană a Maicii Domnului identică cu icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Poceav (Ucraina),adusă de la Lavra Pecerskaia din Kiev şi care este aurită şi realizată într-un stil deosebit, unde credincioşii se vor putea închina. De asemenea, în biserica se află si părticele de sfinte moaşte ale Sfinţilor Amfilohie şi Iov, sfinţi tămăduitori şi făcători de minuni de la Poceaev.

Ulma este o comună din judeţul Suceava, regiunea Nord-Est, România. Centrul comunei se află la 47.889750 - latitudine nordică şi 25.289382 - longitudine estică. Pentru a ajunge la Biserica din Ulma trebuie sa ajungeti in Suceava,de aici in Radauti,Vicov(la intersectie cu Putna mergeti in dreapta),Straja-Brodina-Nisipitu-Ulma.Din Brodina pana in Ulma o sa fiti incantati de peisajul mioritic nemaipomenit de frumos oferit de zona Bucovinei.Daca doriti sa va cazati o puteti face inVicovul de Sus, Putna,Sucevita,Radauti.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului - Hodighitria

Hadighitria(ingrumatoarea)

O alta icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului se alfa la Manastirea Mihai Voda din Bucuresti.In continuare o scurta prezentare istorica si actuala.Din consemnările cronicarului muntean Radu Popescu şi ale cronicarului maghiar Szamosközy Istvan aflăm că, pe vremea când Mihai era Ban al Craiovei, fiind condamnat la moarte de către Alexandru Vodă cel Rău, în drum spre locul execuţiei, a cerut voie gărzilor să intre să se închine în Biserica Albă-Postăvari (demolata in timpul regimului comunist). Aici s-a rugat în faţa icoanei Sfântului Nicolae, căruia i-a făgăduit că-i va înălţa o mănăstire în apropiere, dacă îl scapă de la moarte. Rugăciunea i-a fost ascultată şi, ajuns la locul execuţiei, călăul, speriat de chipul măreţ al Banului Craiovei, a aruncat securea spunând ca nu poate sa-l omoare pe acest om. Scăpând de la moarte, Mihai şi-a ţinut făgăduiala şi a ridicat Mănăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, cunoscută sub numele de Mănăstirea Mihai Vodă, bijuterie arhitectonica, in prezent monument UNESCO.

În timpul regimului comunist, biserica a scăpat miraculos de buldozere. Se spune că în preziua demolarii, Ceauşescu ar fi avut un vis cumplit, ce l-a determinat să renunţe la demolare şi să accepte soluţia translatării. Astfel, biserica a fost translatată 289 m din Dealul Spirii (Dealul Uranus) în spatele clădirilor ce mărginesc Splaiul Independenţei, pe strada Sapienţei, după care a fost închisa şi nu s-a mai slujit in ea până în anul 1994. Pe placa din curtea bisericii sunt înscrise următoarele cuvinte:
Din relatările părintelui paroh Adrian Beldianu aflăm că a doua zi după sfinţirea bisericii, doamnele venite pentru curăţenie au constatat că Icoana Maicii Domnului, pictată pe un fond albastru deschis, crăpata pe mijloc şi deteriorată, este fierbinte si nu poate fi scoasa din lada in care se afla. Iniţial, parintele a crezut că Icoana s-a înfierbântat din cauza unor posibile lumânări aprinse în faţa ei, dar în biserică nu ardeau lumănari şi atunci părintele cu bucurie amestecată cu teama sfânta a constatat că este vorba de o minune. Văzând starea Icoanei, s-a gândit că Maica Domnului îl îndeamnă pe această cale să o restaureze.

În timpul lucrării de restaurare, realizată de una dintre cele mai cunoscute restauratoare, specialistă în icoane cantacuzine, Irina Predescu, a ieşit la iveală inscripţia cu numele Icoanei, Odighitria, însemnul donaţiei facute de monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt), anul 1666 şi semnătura acestuia. Odighitria (Hodighitria) înseamna “cea care te povaţuieşte şi care te întampina”, “te previne înainte de necazuri”. Icoana era un dar pentru Mihai Viteazul, insa a ajuns la Bucuresti la mult timp dupa moartea voievodului.

Până să primească răspuns, atât părintele, cât şi credincioşii au constatat cum Icoana începe să li se descopere în mod miraculos, la praznicile Sfinţiei Sale, îşi schimbă faţă, se îmbujorează, adunând sau desfăcând sfânta gură. În momentele de cumpană din timpul lucrărilor de restaurare a Bisericii Mihai Vodă, Icoana se întrista sau se lumina.

A urmat apoi cea mai mare minune traită de o credincioasă, care din cauza unei intervenţii chirurgicale a fost anunţată de doctori că nu va avea copii. Zdrobită de veste, s-a lăsat convinsă de o prietena să vină la biserica. Părintele a sfătuit-o şi i-a dat canon să săvarşeasca neîntrerupt, timp de 40 de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfarşit Acatistul Bunei Vestiri. Nu după mult timp, femeia l-a anunţat pe părinte ca va avea un prunc. S-a născut o fetiţă sănătoasa şi frumoasă, primul copil închinat Maicii Domnului Odighitria. Au urmat şi alte asemenea minuni, tineri care s-au casatorit, bolnavi care primeau alinare şi vindecare.

Mai tarziu, părintele paroh a primit Slujba şi istoricul Icoanei Maicii Domnului Odighitria din Mănăstirea Xenofon din Sfântul Munte Athos. Citind istoricul, părintele a constatat că toate minunile săvârşite în biserica Mănăstirii Mihai Vodă sunt aceleaşi cu cele ale Icoanei surori. A mai aflat un lucru nou că Icoana are şi darul izbăvirii de cancer. Părintele mai spune în “Cuvant înainte” la “Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, tiparită cu binecuvântarea PS Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului:

“Apoi am desluşit ceea ce eu duhovniceşte intuisem deja, ca Paraclisul Icoanei se citeşte întotdeauna urmat de Acatistul Bunei Vestiri; Maica Domnului m-a luminat.

A mai ramas un lucru spre desluşire: valoarea istorică. Am constatat, după ce am citit istoricul Icoanei din Xenofon că Icoana din Mănăstirea Mihai Vodă este cu 120 de ani mai veche decât prima. Cu nevrednicie, în urma celor ştiute de mine, consider că înaintea celor două a existat o icoana şi mai veche, care probabil, s-a pierdut sau stă ascunsă. Este prea mult să mă gândesc că icoana din “Mihai Vodă” ar fi prima. Dar ştiu că icoanele noi se pictau dupa cele vechi făcătoare de minuni, dupa un ritual foarte strict. Adică, se spală cu apă curată (prima apă scoasă din fântână in ziua aceea) Icoana făcătoare de minuni. Apoi, cu apa astfel sfinţită, se spală lemnul icoanei celei noi, gata pregatit pentru a fi pictat, pentru ca darul primei icoane sa treacă la urmatoarea. Aşa a procedat Sfântul Cuvios Antonie de la Pecerska atunci când a venit în Sfântul Munte să picteze icoana nouă dupa chipul Portăriţei (Portaitissa), sfinţia lui punând Lavra Pecerska sub ocrotirea Sfintei Icoane.

Pentru aceasta, Maica Domnului să ne binecuvinteze şi să ne învrednicească să fim neobosiţi închinatori şi slujitori ai acestei Sfinte Icoane Povăţuitoarea, ce se prăznuieşte cu sărbatoare în fiecare an, la 21 ianuarie (stil nou).”

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Rarau

Icoana de la Manastirea Rarau

Icoana Maicii Domnului dispărea din ramă, dar revenea de fiecare dată la rugăciunile stăruitoare ale călugărilor de la schit, care au fost martorii unui fenomen miraculos.întrebată fiind Maica Domnului de ce pleacă icoana din schit, s-au auzit vorbe năucitoare: "Unde pleacă icoana mea să mutați schitul, căci austriecii ii dau foc". Atunci, cu spaimă-n glas, vornicul Sabie a poruncit: "Fraților, să ducem schitul de partea cealalta a Rarăului, să rămână Moldovei peste veacuri, până trece ceasul de cumpănă!" În mare taină, călăuziți de icoana Maicii Domnului, atelajele trase de cai si catâri, au transferat întregul inventar, la Chiril, pe versantul dinspre apa Bistriței, a muntelui Rarău.In mare taina, calauziti de icoana Maicii Domnului, atelajele trase de cai si catari, au transferat intregul inventar, la Chiril, pe versantul dinspre apa Bistritei, a muntelui Rarau.

Robii ce se aflau pe paraul de acolo au dat de veste boierului Bals, care s-a infatisat a doua zi cu 20 de calareti si a donat cu grabire 600 de hectare de padure si fanete pentru manastirea careia i-a pus piatra de temelie si a recladit-o pe propria-i cheltuiala. Ieroschimonahul Sisoe, egumenul schitului, a adus lauda lui Dumnezeu prin savarsirea Sfintei Liturghii.In anul 1935, staretul Martinian Conut a mutat sfanta icoana in pronaos. A doua zi, icoana era din nou la vechiul ei loc, anume in naos, in fata Sfantului Altar. Speriat de acest semn, staretul a cerut raspuns in post si rugaciune, si noaptea, Maica Domnului i s-a aratat in vis, spunandu-i sa faca o strana in fata catapetesmei, pe sub care sa treaca multimea credinciosilor, pentru implinirea rugaciunilor si pentru sanatate. Cu aceasta pricina, icoana va fi si imbracata in ferecatura de argint.Manastirea Rarau a fost ridicata acum aproape 500 de ani, pe locul unde, urmarit de tatari, Petru Rares a ingropat tezaurul domnesc. Un sihastru care se nevoia prin acele locuri l-a binecuvantat, i-a vorbit despre ajutorul lui Dumnezeu si i-a prorocit ca va urca din nou in tronul Moldovei, semnul fiind savarsirea unei minuni. Cateva zile mai tarziu, capeteniile tatarilor vor descoperi ascunzatoarea tezaurului, dar, vrand sa-l dezgroape, un varf de stanca va cadea peste ei, ucigandu-i pe toti.

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului

Trecerea de la vara la toamna pastreaza in Calendarul popular amintirea unui stravechi inceput de an, marcat de moartea si renasterea Zeitei Muma, peste care parintii Bise­ricii crestine au suprapus moartea (Adormirea) si nasterea Fecioarei Maria. Inversand evenimentele care deschid si inchid viata sfintei, mai intai moartea (15 august) si apoi nasterea (8 septembrie), Biserica crestina a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai intai reprezentarea mitica ajunsa la varsta senectutii, in cazul de fata Santamaria Mare, si apoi se naste Santamaria Mica. Textele religioase indeamna sa ne bucuram la nasterea Fecioarei Maria: Sa trambitam duhovniceste...; Ioachim se veseleste si Ana praznuieste; Sa dantuiasca toata faptura, sa se veseleasca si David...etc. (Mineiul pe septembrie, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucu­resti, 1984, p. 98 - 116). Cu toate acestea, romanii intam­pina cu mai mare bucurie celebrarea mortii, Santamaria Mare (15 august), nu a nasterii, Santamaria Mica (8 sep­tembrie).Fecioara Maria este identificata in Panteonul roma­nesc in mai multe ipostaze: Santamaria Mare (15 august), Santamaria Mica (8 septembrie) si cu sinonimele Maicii (Precesta Mare si Precesta Mica). Importanta calendaris­tica a Santamariei Marieste subliniata de postul de doua saptamani care o prefateaza (1-14 august), de pelerinajele organizate la manastirile cu acelasi hram, de deschiderea unui important sezon de nunti (16 august - 14 noiembrie), de inceperea targurilor si iarmaroacelor de toamna, de praznicele de pomenite a mortilor si pomenile date pentru cei in viata. Perioada dintre cele doua Santamarii, numita Intre Santamarii, se considera timp optim pentru semana­turile de toamna, "campanie de semanat" determinata de batrani prin observarea, incepand cu noaptea de Sanziene 23 / 24 iunie, evolutiei pe cer a constelatiei Gainusei. Acum se incheia varatul oilor la munte (La Santamaria Mare / Tulesc oile la vale!), barbatii isi schimba palaria cu caciula (A venit Santamarie / Te-ai p...in palarie!), se in­terzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei, in sudul tarii se angajau pandarii la vii si se luau masuri de protectie magica a podgoriilor impotriva pasarilor, se "bateau" (culegeau) nucii. Santamaria Mare este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descanta­toare pentru vindecarea bolilor etc. Ea are trasaturile Nas­catoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata in momentele de grea cumpana ale omului. In basme ajuta eroinele sa iasa din impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele, vindeca boli grele, reda vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara vrednica si ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc. In unele traditii Maica Domnului, adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapa­deasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor.

Icoana Maicii Domnului de la Poceaev

Icoana de la Poceaiev

Pe dealul unde se află astăzi mănăstirea, în anul 1240 se stabiliseră doi monahi iubitori de linişte. Într-una din zile, unul dintre dânşii după ce îşi săvârşi rugăciunile urcă mai sus pe vârful dealului unde i se arătă în chip minunat Preacurata Maică a Domnului şezând de o piatră şi înconjurată de flăcări. Monahul îl strigă şi pe fratele său de nevoinţă să vină să vadă minunea şi se întâmplă să se afle acolo şi un păstor de oi pe numele său Ioan Bosoi. Toţi trei cuprinşi de bucurie dădură slavă lui Dumnezei şi Preacuratei Sale Maici pentru mila arătată către dânşii. Apoi văzură că pe piatra unde se arătase Maica Domnului rămase urma piciorului său drept, din care susura un fir de apă.

Cu timpul, vestea minunii Maicii Domnului se răspândi, iar pe locul acela se întemeie mănăstirea Poceaev care dăinuie până astăzi.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev, provenită din Constantinopol, fu dăruită în anul 1559 de către mitropolitul grec Neofit moşieresei Ana Erofeevna Goiskaia. Peste aproape 30 de ani, icoana începu să răspândească o lumină nepământească şi îi redă într-un chip minunat vederea fratelui Anei. În semn de mulţumire şi evlavie, aceasta o duse, cu steaguri, cântări şi mult popor la Mănăstirea Poceaev şi o dărui părinţilor pentru păstrare veşnică.

Minunile săvârşite ştiute şi neştiute de Maica Domnului prin această icoană sunt nenumărate: izbăviri de năvălirea altor neamuri şi de eresuri, tămăduiri de boli ale sufletului şi ale trupului, naşteri de prunci, izbăviri din necazuri şi strâmtorări.

http://icoane-miracol.blogspot.ro/2012/04/maica-domnului-pyrovolitheisa.html

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev(urma)

Icoana Urma

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev(urma) se gaseste în oraşul Poceaiv, regiunea Tarnopol, Ucraina. Ansablul este construit pe un deal de 60 m înălţime, dominând oraşul şi câmpiile dimprejur. Se află la 18 km sud-est de Kremeneţ şi 50 km nord de oraşul Tarnopol, capitala oblastului.Legenda spune că însăşi Maica Domnului le-a aparut celor câţiva călugări sub forma unui stâlp de foc, şi, păşind către ei, şi-a imprimat urma piciorului pe o piatră, care a devenit apoi obiect de cult sub numele de “Sfântul Picioruş”. În secolul 16, mănăstirea a devenit suficient de bogată ca să fie extinsă şi reconstruită din piatră. O boieroaică din partea locului, Ana Hojska, a contribuit prin numeroase danii la prosperitatea Lavrei; una din donaţiile cele mai importante fiind o icoană ce va deveni unul din simbolurile locului, “Maica Domnului de la Poceav”, pe care se spune ca ar fi primit-o de la un călugăr bulgar, fiind înzestrată cu puteri vindecătoare.Alte legende legate de mănăstire povestesc despre apariţia Maicii Domnului în timpul unui asediu turcesc din 1675, fapt ce a intors invadatorii din drumul lor, sau miracolul din 1759 în care cneazul polon Mikołaj Bazyli Potocki şi-a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins de sacralitatea locului. Aceasta a condus la mai multe danii din partea acestuia precum şi la intervenţia pe lângă Papă (Pototki fiind catolic) ca Sfântul Iov să fie canonizat şi de biserica Apuseană. Potocki a murit în 1782, fiind îngropat în Catedrala Adormirii a cărei construcţie o finanţase.În 1604 intră în comunitatea monastică Ivan Zalizo, cunoscut mai târziu ca Sfântul Iov al Poceaevului. Ajuns egumen al aşezământului, va instala în 1630 o tiparniţă care va produce un mare numar de cărţi liturgice şi religioase pentru întreaga zonă de vest a Ucrainei. A murit în 1651 fiind canonizat la scurt timp după aceasta. În 1720 lavra a trecut în mâinile congregaţiei vasiliene a bisericii Greco-catolice ucrainiene. Abia in 1831, sub dominatia ţaristă, ansamblul va fi returnat bisericii Ortodoxe. Odata cu mănăstirea au reintrat în ortodoxie şi călugării vieţuitori.In 1833 manastirii i s-a acordat statutul de Lavra, devenind resedinta de vara a episcopului ortodox de Volina. La finele secolului 19, Poceaevul devenise o adevarata Mecca pentru ortodocsii din imperiul Rus precum si pentru zona balcanica. Imperiul Tarist a sustinut aceasta tendinta, fiind un avanpost al panslavismului intr-o regiune in care greco-catolicii devenisera majoritari, si fiind la doar cativa kilometri de Galitia habsburgica.Dupa revolutia din 1917, conform tratatului de la Riga, regiunea Volinia a revenit Poloniei. Datorita acestui fapt, precum si persecutiilor ce au inceput in Biserica Ortodoxa Rusa, Lavra a devenit parte a Bisericii Ortodoxe Poloneze in anul 1923. Incepand din 1929 Lavra a fost supusa unor presiuni venite din partea conducerii politice de la Varsovia, insa numai peste 10 ani, conform pactului Ribentrop - Molotov devenea odata cu intreaga regiune, parte a Republicii Sovietice Ucrainiene. Ostilitatea religioasa a noii conduceri si-a făcut simtita prezenta din plin, nu insa pana la punctul de a inchide manastirea, cum s-a intamplat cu multe alte lacasuri din spatiul sovietic, asta si atorita numarului mare de pelerini ce veneau din diverse regiuni ale URSS, riscandu-si viata si libertatea, sa se inchine la Poceaev. In timpul ocupatiei naziste din timpul razboiului manastirea nu a fost inchisa, insa multe obiecte din patrimoniul sau mobil au fost confiscate pentru a nu ajunge in mainile sovieticilor. In aceasta perioada a aparut Biserica Ortodoxa Autocefala Ucrainiana, sub a carei juristidictie a ajuns si Lavra Poceaev. Dupa razboi, rolul ei de avanpost al ortodoxiei a continuat pentru un timp, in conditiile desfintarii Bisericii greco-catolice si reconvertirii fortate a membrilor acestei biserici la ortodoxie. In finalul anilor 50, odata cu Nichita Hruşciov o noua campanie antireligioasa si-a spus cuvantul si asupra Lavrei, prin numeroase inspectari si monitorizare constanta , culminand in 1959 cu confiscarea cladirilor bisericilor si reconvertirea lor in Muzee ale Ateismului. In 1980 muzeele s-au transformat in scoala teologica si in 1991 in seminar.

http://icoane-miracol.blogspot.ro/2012/04/maica-domnului-pyrovolitheisa.html

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Bisericani

icoana de la Bisericani

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Bisericani, este o icoana facatoare de minuni. Este adevarat ca minunile tin de credinta si rugaciunea rugatorului, iar nu de marimea, vechimea ori calitatea icoanei. Sunt insa unele icoane, special alese de Maica Domnului, prin intermediul carora s-au savarsit minuni deosebite. O astfel de icoana este si cea de la Manastirea Bisericani.Manastirea Bisericani este o manastire ortodoxa situata in satul Scaricica, comuna Alexandru cel Bun – Viisoara, in judetul Neamt, la o distanta de numai 12 kilometri vest de orasul Piatra Neamt, pe soseaua Piatra Neamt – Bicaz. Vatra monahala de la Bisericani, inaltata la o altitudine de 650 de metri, isi intinde radacinile isihaste pana spre secolul al XV-lea, cand un grup de schimnici au ales locul pentru a se nevoi. Se crede ca aici a functionat o sihastrie a Manastirii Bistrita.

Manastirea din sihastria Bisericanilor a fost ctitorita, dupa cum spune traditia, de Sfantul Stefan cel Mare. Lucru cert este insa faptul ca, intre anii 1517-1527, fiul acestuia, Stefanita Voda, a ridicat biserica din piatra, reconstruita de urmasul sau la tron, Petru Rares. Intre anii 1626-1631, biserica este inconjurata de ziduri groase cu turnuri de aparare.Biserica actuala dateaza din anul 1786, ea fiind ridicata pe locul celei vechi de domnitorul fanariot Constantin Moruzi.Icoana Maicii Domnului de la Bisericani este legata de o intamplare din viata Sfantului Iosif de la Bisericani. Cuviosul Iosif de la Bisericani a vietuit, vreme de cativa ani, intr-o pestera din apropierea actualei manastiri. Inmultindu-se ucenicii, in apropierea pesterii sale, Cuviosul Iosif a inaltat o biserica din lemn, apoi a organizat randuiala slujbei neintrerupte, impartind calugarii in trei cete, fiecare ceata slujind cate trei ore, dupa modelul tipiconal din Manastirea Studion, din Constantinopol.Vremurile erau insa tulburi, iar biserica schitului a fost incendiata de catre tatari. Razboaiele Sfantului Stefan cel Mare si Sfant cu paganii i-au determinat pe calugari sa paraseasca sihastria de la Bisericani, pentru a se retrage in Sfantul Munte Athos, Grecia. Astfel, in luna iulie a anului 1449, coborand ei pe Valea Rea, la mica distanta de pestera, dintr-un stejar, izbucni o vedenie de fulger.

http://icoane-miracol.blogspot.ro/2011/12/icoana-facatoare-de-minuni-de-la_18.html

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Agapia Noua

Icoana de la Agapia

Manastirea Agapia Noua, Agapia din Vale sau Agapia Mare, este situata in judetul Neamt si este o adevarata bijuterie arhitecturala, perla alba din siragul manastirilor din nordul Moldovei. Pare o bucatica rupta din Rai, asezata la poale de codru, intr-un loc binecuvantat de Dumnezeu, sub culmea Magura si pe malul paraului Agapia-Topolita ce susura linistit chiar pe sub zidurile sale. Este o manastire ortodoxa de maici, adapostind una dintre cele mai mari comunitati, aprope 4oo de suflete. Tot aici functioneaza Seminarul Teologic Monahal “Sfanta Cuvioasa Parascheva”, singurul seminar de fete din Moldova. Manastirea ctitorita de hatmanul Gavril Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, a fost ridicata intre anii 1642-1647 si este declarata monument istoric si de arhitectura. Biserica manastirii poarta hramul Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil – 8 noiembrie.Revenind la Agapia Noua, sau Agapia din Vale, sfintirea bisericii manastirii a fost facuta de Mitropolitul Varlaam la 12 septembrie 1647. Pana in 1803, manastirea fost locuita de calugari. In acel an, mitropolitul Veniamin Costache o transforma in manastire de maici, prima stareta a manastirii fiind schimonahia Elisabeta Costache, sora mitropolitului.

Pradata, talharita, incendiata, supusa vitregiilor naturii, de-a lungul timpului, manastirea a fost renovata in repetate randuri. Cu prilejul renovarii din 1858, interiorul bisericii de la Agapia a fost pictat de catre Nicolae Grigorescu. Acesta isi termina lucrarea in 1861, lasand in urma sa fresce si icoane pline de realism, care uimesc prin expresivitatea lor, avand influente renascentiste, deosebite de stilul bizantin folosit pana atunci. Este remarcabil si faptul ca la acea vreme, pictorul avea doar 20 de ani. Opera lui Grigorescu de la Agapia este o sinteza a traditiei bizantine si a stilului neoclasic, carora pictorul le adauga elemente specific romanesti. Pentru realizarea portretelor sfintilor, ale Mantuitorului si Maicii Domnului, pictorul pleaca de la modele vii, adica preotii slujitori ai manastirii, calugarite, tarani si copii din satul Agapia sau vizitatori. Nu a ezitat nici sa-si foloseasca chipul in realizarea icoanei ce-l reprezinta pe proorocul Daniel. Manastirea Agapia detine o valoroasa colectie muzeala de arta medievala si religioasa, dar si o biblioteca ce cuprinde un important fond de carte veche. Pe latura de sud se afla paraclisul Nasterea Maicii Domnului, iar în afara incintei manastiresti se mai afla bisericile Adormirea Maicii Domnului (biserica bolnitei) şi Sf. Ioan Bogoslovul. Aceasta din urma se gaseste in cimitirul manastirii, pe locul primei biserici de la Agapia din Vale, care a ars in 1821.

http://icoane-miracol.blogspot.ro/2011/12/icoana-facatoare-de-minuni-maicii_18.html

Manastirea Agapia Noua

Icoana Maicii Domnului de la Hadambu

Icoana de la Hadambu

Complex monastic fortificat, defensiv, construit in 1659 de postelnicul Iani Hadambu. Manastire de calugari reinfiintata in 1991 cu hramul "Nasterea Maicii Domnului". Biserica, de proportii reduse, consolidata din piatra bruta, peretii cu chenare gotice a fost reparata si pictata din 1991.Manastirea se afla in Judetul Iasi.Icoana Maicii Domnului cu Pruncul pictata in anul 1938 de catre preotul romascan Octavian Zmau si donata de staretul Iov Mazilu, a fost gasita in fosta catapeteasma a bisericii, si este cunoscuta de catre toti credinciosii care vin la Manastirea Hadambului ca fiind facatoare de minuni. Acest fapt se datoreaza mirului care izvoraste din icoana saptamanal. In vara si toamna anului 1998, icoana a varsat mir din chipul lui Iisus si din vesmintele Maicii Domnului. Aceasta icoana a fost ferecata ulterior in argint de mesterul Ion Contfas din Targu Neamt. Coroanele sunt din aur, decorate cu pietre pretioase, rubine, safire si smaralde, donate de familia Constantin, Roxana si Elena Amarinei din Piatra Neamt. Icoana este izvoratoare demir si facatoare de minuni. In anul 1960, ultimul staret al manastirii a fost alungat de autoritati, icoana din Biserica Schitului nemaivazand lumina zilei timp de 32 de ani. In duminica Bobotezei anului 1992, pentru prima data ochiul drept al Maicii Domnului a lacrimat, apoi in anul 1993, in ajunul sarbatorii Sfintei Parascheva, din umarul drept au curs trei picaturi de mir. La 22 februarie 1995 a curs mir din mitra, mir care a stat la vedere aproape doua saptamini.De atunci curge mir aproape saptamanal. De remarcat faptul ca duminica 20 august 1995 a curs Mir continuu, circa 7 minute. Actualmente, icoana este imbracata in foita de aur si are un paravan protector din sticla.

http://icoane-miracol.blogspot.ro/2011/12/icoana-maicii-domnului-de-la-manastirea_16.html

Icoana Maicii Domnului de la Schitul Dalhauti

Icoana de la Dalhauti

Manastirea Dalhauti, unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale ale Ortodoxiei romanesti, se afla la o distanta de aproximativ 20 de kilometri mai spre vest de municipiul Focsani si la numai 4 kilometri departare de satul Dalhauti, fiind asezata intr-o zona premontana, in mijlocul padurilor de fag si de stejar.toria acestei Sfinte Icoane (dupa traditie, fiind una dintre cele sapte icoane zugravite de Sfantul Evanghelist Luca) este greu de stabilit. Se spune ca staretul acestei sihastrii, Anufie monahul, mergand in pelerinaj la Locurile Sfinte, a primit de la episcopul Ierusalimului o Icoana a Maicii Domnului pentru a o aduce in Tara Romaneasca.La intoarcere, Anufie monahul, apropiindu-se de Constantinopol, a fost prins de turci, care l-au pradat, batjocorind Icoana prin lovirea cu iataganul in chipul Pruncului Iisus si al Maicii Domnului, dupa care au aruncat-o in podul unui grajd de cai. Noaptea insa, grajdul a inceput a vui, caii s-au omorat intre ei, iar ingrijitorii care s-au incumetat sa intre la animale au fost omorati.
Desi condamnat la moarte, Anufie a reusit sa scape cu viata, fiind salvat de un ienicer valah. Se intoarce in tara trist ca a pierdut Sfanta Icoana, iar mahnirea sa sporeste primind vestea ca turcii ii omorasera si parintii.La scurt timp dupa aceasta, aflandu-se pe malul Marii Negre in cautarea unui loc unde sa-si aline suferinta, vede in larg o lumina puternica ce parea ca se apropie de tarm. Intorcandu-se a doua zi, fu uimit sa vada plutind pe apa Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Vaslind cu barca pana la locul acela, a luat Icoana si a adus-o la tarm. A observat ca pe fata Maicii Domnului si a Pruncului Iisus turcii lovisera cu iataganele, iar marginile zgarieturilor se astupasera ca o rana in carne vie. Se observa si astazi aceste rani cicatrizate pe chipul Pruncului Iisus si al Maicii Domnului.Anufie aduce Icoana facatoare de minuni la casa parinteasca, apoi, impreuna cu fratele sau, decide sa vanda tot ce mai aveau si sa mearga cu nepretuitul odor la Schitul Dalhauti. Aici, cei doi au pus temelia bisericii cu hramul Izvorul Tamaduirii, construita intre anii 1461-1468.
http://icoane-miracol.blogspot.ro/2011/12/icoana-maicii-domnului-de-la-manastirea_1553.html

Icoana Maicii Domnului de la Nicula

Icoana de la Nicula

Se împlinesc în această vreme 310 ani de cînd Icoana Maicii Domnului de la Nicula a lăcrimat între 15 februarie şi 12 martie a anului 1699. Această sfîntă icoană a fost pictată de preotul Luca din Iclod la 1681. El se îndeletnicea cu acest meşteşug, dar şi cu zugrăvirea de biserici, fiind recunoscut şi repertoriat între maeştrii secolului al XVIII-lea.Prima lucrare despre această icoană a fost scrisă în limba latină în anul 1736 (Historia Thaumaturgae Vrginis Claudiopolitanae). La scrierea acestei istorii a luat parte şi un nobil român din Făgăraş cu numele Mărginean Iosif (Iosefus Merdzinai nobilis Valachus de terra Fogarach). Aşezată în biserica parohială din Nicula, icoana a fost admirată şi cinstită cu evlavie şi smerenie de locuitorii satului, în scurtă vreme fiind cercetată şi de locuitorii din satele vecine, care se minunau de frumuseţea ei, la care se închinau şi care le insufla mare credinţă şi dragoste.

După anul 1683, austriecii, sub împăratul Leopold I, au ocupat Principatul Transilvaniei, iar reprezentanţii acestuia au semnat o declaraţie de supunere şi fidelitate faţă de împărat. Ocupînd Transilvania cu armata imperială, un regiment de cavalerie “Hohenzollern” era încartiruit în Gherla, iar un altul în Dej, unde se afla şi prefectura militară. În data de 15 februarie 1699, un grup de ofiţeri şi soldaţi, făcînd parte din regimentul care staţiona în Gherla şi care erau de religie catolică, s-au dus în satul Nicula, dorind să vadă o biserică românească ortodoxă. De menţionat că, în acel an, 15 februarie cădea într-o duminică. Intrînd în biserică s-au minunat de frumuseţea şi podoabele aflate acolo, fiind atraşi în mod deosebit de frumuseţea icoanei Maicii Domnului cu Pruncul. Apropiindu-se de aceasta şi cercetînd-o cu mare atenţie, spre marea lor uimire, au observat că din ochii Maicii Domnului curgeau lacrimi adevărate. Surprinşi de această minune, au anunţat imediat pe preot, pe “popa Mihaiu”, cum îi ziceau niculenii. Preotul Mihaiu, care avea în jur de 60 de ani, fiind şi el surprins de cele aflate, aleargă însoţit de ofiţeri şi de cîţiva săteni şi, intrînd în biserică şi uitîndu-se cu mare atenţie la icoană, văzu cu mare uimire că, într-adevăr, icoana lăcrima. Cîteva femei din sat, care erau şi ele prezente la această minune, ştergeau cu năfrămile lor lacrimile care se prelingeau din ochii Maicii Domnului şi care nu încetau. Vestea acestei minuni s-a răspîndit cu “iuţeala fulgerului” în tot satul şi apoi în satele din jur. La auzul acestei veşti nemaipomenite, credincioşii alergau spre biserică să vadă cu ochii lor minunea. Biserica era plină zilnic de credincioşii veniţi din toate părţile, bătrîni, femei, copii, tineri, toţi dornici să vadă minunea lăcrimării Maicii Domnului din biserica de la Nicula. După două săptămîni de la începerea lăcrimării icoanei, cînd nimeni nu mai punea la îndoială acest fapt, a venit la Nicula pentru a se convinge şi groful Sigismund Corniş (Cornea), din Benediug - azi satul Mănăstirea de lîngă Dej - împreună cu Ioan Vaner, comandantul garnizoanei Dej şi căpitanul Gontz Ruszkay. Ei au cercetat cu mare atenţie icoana pentru a se convinge de adevăr şi pentru se înlătura orice suspiciune. După ce s-au convins că din ochii Maicii Domnului se prelingeau lacrimi adevărate, au încheiat un proces verbal despre acea întîmplare, pe care l-au întărit cu jurămînt din partea lor şi apoi l-au semnat.

Pentru ca această minune să fie oficial dovedită şi pe cale bisericească, Sigismund Corniş a cerut ca la faţa locului să meargă o comisie formată din clerici. Astfel a fost formată o comisie de trei preoţi iezuiţi, cunoscători ai dreptului bisericesc şi teologic. Preşedintele comisiei a fost Pavel Ladislau Barany, parohul bisericii catolice din Alba-Iulia, iar ceilalţi doi au fost Sigismund Vizkeleti şi Ştefan Csete, preoţi iezuiţi din Cluj. Aceştia s-au deplasat la Nicula şi la Benediug, unde între timp icoana a fost dusă de Sigismund Corniş la castelul său, şi au întocmit un proces-verbal, însoţit de tot felul de dovezi cu privire la adeverirea acestei minuni. Printre aceste dovezi au fost şi declaraţiile, date sub prestare de jurămînt, a 27 de martori, care au văzut cu ochii lor lăcrimarea icoanei.

În zilele noastre, începînd de la Bunavestire a Maicii Domnului (25 martie) şi pînă la Înălţarea Sf. Cruci (14 septembrie), ba chiar şi pînă la Sf. Argangheli, pelerinajele la Sf. Mănăstire Nicula sînt neîntrerupte. Cel mai mare pelerinaj însă este cel de la 15 august la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, care este şi hramul mănăstirii. La această sărbătoare vin în pelerinaj zeci şi sute de mii de credincioşi din toată Transilvania şi din celelalte ţinuturi ale ţării.

http://icoane-miracol.blogspot.ro/2011/12/icoana-maicii-domnului-de-la-manastirea_1844.html

Icoana făcătoare de minuni de la Rădăşeni sau Portăriţa

Icoana de la Rdaseni

În calea necazurilor, oamenii nu pot pune stavilă. Neputincioşi de multe ori, caută scăpare la Hristos şi la Maica Lui. Credinţa le este mângâiere în momentele dificile ale vieţii. Iar Maica Domnului este mare mijlocitoare înaintea tronului ceresc. Icoana de la Rădăşeni sau Portăriţa este vestită nu numai în întregul ţinut al Moldovei, ci peste tot în ţară. Ajută mulţi credincioşi şi este cunoscută ca icoană făcătoare de minuni. Pelerinii vin din toate colţurile ţării. Aud de minunile icoanei Maicii Domnului de la Rădăşeni şi se roagă cu speranţă. Şi pleacă cu această speranţă. Se vede pe chipurile lor, după ce petrec câteva clipe în biserică şi vorbesc cu părintele paroh. Despre sine şi vindecările întâmplate la icoana în faţa căreia slujeşte, preotul de la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Rădăşeni nu vorbeşte mult: „Sunt aşa cum mă vedeţi. Asta este viaţa mea. Cât despre icoană, cele mai multe lucruri se pot afla îngenunchind în faţa ei, la rugăciune“.În Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, din Rădăşeni (un sat de lângă Fălticeni), chipul Maicii Domnului cu Pruncul dintr-o icoană mare şi frumoasă priveşte cu ochi buni pe fiecare credincios care vine şi i se închină. Pentru mulţi dintre aceşti oameni, Împărăteasa cerurilor este ultima scăpare, ultima alinare în lupta cu toate cele rele ale vieţii. Vin pelerini din toate colţurile ţării. Cei mai mulţi dintre ei - oameni maturi, trecuţi demult de prima tinereţe. 

Biserica in care se afla primeste mereu oameni apasati de nevoi si necazuri. In duminici si sarbatori, ca si-n zile de rand, slujitori ai Bisericii, dar si nenumarati credinciosi ingenuncheaza inaintea acestei Sfinte Icoane, punandu-si nadejdile in mijlocirea Maicii Domnului. La resfintirea bisericii "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" din 16 iulie 1995, trei arhierei, 40 de clerici si aproximativ 30.000 de credinciosi au transformat tarnosirea intr-o sarbatoare a intregului tinut.
Biserica din Radaseni pastreaza intre odoarele ei de pret si un epitaf pictat de vestitul iconar Irineu Protcenco de la Sihastria, din vremea in care satul avea o stransa legatura cu aceasta manastire. Tot in aceeasi perioada, Arhimandritul Cleopa Ilie a slujit Sfanta Liturghie de mai multe ori in sat si chiar randuiala inmormantarii sau parastasului pentru unii credinciosi ravnitori. Asa a inceput sa se teasa firul acestei istorii. In fiecare zi, icoana adauga alte si alte minuni, pe care oamenii credinciosi le stiu si le marturisesc.

"Catedrala taranilor"

In randuiala de sfintire a icoanelor Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu se spune: "...Binecuvanteaz-o cu binecuvantarea ta cea cereasca si-i da ei puterea si taria facerii de minuni. Fa-o vindecatoare si izvor de tamaduiri tuturor celor ce in dureri se vor pleca in fata ei si vor cere de la Tine ajutor prin Nascatoarea de Dumnezeu...".
In puterea icoanei din Radasaeni se afla intreaga implinirea acestei rugaciuni facute cu atata staruinta, in cetatea cea neingenuncheata a Ortodoxiei, la Sfantul Munte Athos, in 1891.


http://icoane-miracol.blogspot.ro/2011/12/icoana-maicii-domnului-de-la-hadambu.html

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Bezdin

Icoana Berzin

 Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Bezdin se afla la 36 km vest de Arad, la Manastirea Bezdin cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" (28 august stil nou), este una dintre putinele manastiri ortodoxe sarbe din Romania ce se mai pastreaza, datand din 1539. Manastirea este accesibila de pe soseaua Arad-Periam, pe un drum care se ramifica spre dreapta la intrarea in satul Munar, drum care duce spre padurea de pe malul Muresului. La 5 km de satul Munar se afla Sfanta Manastire Bezdin.

http://icoane-miracol.blogspot.ro/2012/10/icoana-maicii-domnului-umilenie.html

Icoana Maicii Domnului din Trifesti

Icoana de la Trufesti

Administrativ-teritorial comuna Trifeşti aparţine judeţului Neamţ (satul de reşedinţă Trifeşti aflându-se la o distanţă de aproximativ 7 km faţă de municipiul Roman) şi are în compunere următoarele sate: Trifeşti şi Miron Costin .Biserica “Sfântul Nicolae” din Trifeşti a fost sfinţită în anul 1798, aşa cum se poate vedea inscripţionat pe piatra de deasupra uşii de la intrarea în biserică.

În Sfântul Lăcaş se pastrează Sfanta Icoană Făcătoare de minuni a Maicii Domnului pe a carei îmbracaminte de argint suflat cu aur se află inscripţia urmatoare: “Această Sfântă Icoană a Preasfintei Stăpânei noastre Născatoarei de Dumnezeu şi pururea fecioarei Maria, ce să află la biserică în satul Trifeşti s’au ferecat cu toată cheltuiala Dum. Iordache Rusit Vel. Biv. fiul Dum. Nicolai Rusit Biv. Vel. Logofăt de ţara de jos şi a prea iubite sotiei lui. Dumisale Pulchiriţă Biv. fiica Dum: Constantin Baloş Vel Logofăt de ţara de jos, spre vesnică pomenire şi dorită mântuire sufletelor Dumnealor Sale şi niamul Dumnilor Sale, care s’a săvârşit la anul 1800 iunie 20…”

Sfânta Icoană Făcătoare de Minuni de la Trifeşti o întruchipează pe Maica Domnului împreună cu pruncul Iisus. Aceasta are o istorie aparte, ce se transmite din generaţie în generaţie. Potrivit acesteia, cu cateva sute de ani în urmă un cioban, care işi avea stâna pe malul drept al râului Moldova, a găsit în albia râului o bucată de lemn, adusă de ape. A luat lemnul din apă şi a incercat să facă un foc cu el. În momentul în care a încercat să taie cu un topor acea bucată de lemn, ciobanul a observat că din acesta a început să curgă sânge. Speriat şi mirat, el a mers cu bucata de lemn la preotul satului.

Din acel lemn a fost facută Sfanta Icoană, care s-a dovedit a fi făcătoare de minuni. Este cunoscută de către credincioşi sub numele: “Sfânta” sau “Sfânta de la Trifeşti”.

Fiind cunoscută ca aducătoare de ploaie, credincioşii multor parohii au cerut, la vreme de secetă, ajutorul “Sfintei de la Trifesti”, care, după procesiuni şi rugăciuni în biserici şi ţarine a adus apa atât de necesară oamenilor, animalelor şi roadelor pământului.

Mulţi creştini din eparhie, şi nu numai, merg cu multă evlavie în pelerinaj la “Sfânta”, fie la biserica din Trifeşti, fie la bisericile unde Sfânta Icoană se află în procesiune, pentru a-I cere Maicii Domnului sănătate şi belşug în case.
http://icoane-miracol.blogspot.ro/2012/04/maica-domnului-pyrovolitheisa.html

Icoana Maicii Domnului de la Schitul Namaiesti

Icoana de la Nmaiesti

Asezata la 5 km nord-est de Campulung, biserica este de piatra, in intregime sapata in stanca de maini necunoscute, datata din prima jumatate a sec. XVI (1547). Pe peretii bisericii se pot vedea picturi murale neindemanatic realizate, cu figuri de sfinti sterse in pridvorul sudic, interiorul este nepictat, cu icoane atarnate pe pereti. Printre numeroasele icoane se afla icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, atribuita de traditie Evanghelistului Luca, inramata in argint la 1798, litografiata in 1871 de Maior Papa Zogeu. Alaturi de aceasta se afla o cruce veche din 1601, ridicata langa turla de Radu Postelnicu. Tot aici se gasesc hrisoave cu proprietati din anii 1542 si 1572, carti vechi, casa memoriala G.Toparceanu, ateliere de covoare si macrameuri, mausoleul din Mateias, inchinat eroilor din primul razboi mondial.Manastirea Namaiesti se afla intr-o zona cu stravechi urme istorice si de un pitoresc deosebit, ascunsa intr-o stanca, la altitudinea de 765 m.

Nu se cunosc date exacte privind intemeierea schitului, dar legende transmise oral, din mosi-stramosi, in satul Namaiesti pomenesc si numele domnitorului Negru Voda, acelasi cu cel care a poruncit construirea manastirii din balada Mesterul Manole (Curtea de Arges).Potrivit acestor legende, trei ciobani au ajuns cu oile pe stanca in care se afla astazi manastirea. Innoptand in aceste locuri, au avut toti trei acelasi vis: in dangat de clopot, fiecaruia dintre ei i s-a aratat un inger care i-a spus ca in acea stanca se afla o icoana zugravita dupa chipul adevarat al Maicii Domnului. Dimineata, trezindu-se, si-au spus unul altuia visul avut, s-au infricosat si au hotarat sa se mute pe un versant alaturat. Visul s-a repetat in noaptea urmatoare, iar in a treia noapte li s-a aratat chiar Maica Domnului, care i-a dus la o stanca anume si le-a aratat intrarea in grota, spunandu-le sa faca un locas de inchinare acolo unde vor gasi icoana. Hramurile alese de ei au fost al Intrarii in Biserica a Sfintei Fecioare Maria (21 noiembrie) si al Izvorului Tamaduirii (in prima vineri de dupa Sf. Pasti).Se crede ca tot atunci le-a spus Maica Domnului ca numarul vietuitorilor din manastirea ce se va intemeia aici sa fie intotdeauna 33 (anii traiti de Mantuitorul Iisus pe pamant).

Icoana despre care se spune ca a fost gasita in stanca de cei trei ciobani se pare ca este una dintre cele mai vechi din toata crestinatatea.

Se crede ca este una dintre cele 12 icoane pictate de Sf. Apostol si Evanghelist Luca la dorinta Maicii Domnului, care le-a destinat celor 12 Apostoli ce urmau sa plece la propovaduirea Evangheliei. Pe aceste locuri, icoana a fost adusa de Sf. Apostol Andrei, care a propovaduit in Dobrogea si a plecat apoi spre Dacia Superioara, facand popas langa un templu paganesc, inchinat zeului Zamolxes.

Apostolul Andrei, care crezuse ca in grota traieste un slujitor al zeului, pe care-l va crestina, nu gaseste pe nimeni in grota si s-ar fi adresat celor cu care calatorea: Nemo est (Nu este nimeni), de unde numele Namaiesti. Apostolul a coborat in grota si a lasat icoana in partea de nord, aproximativ pe acelasi loc in care se afla acum in biserica manastirii.

In 1798, icoana a fost ferecata in argint de Enache Postelnicul, iar in 1913 sotia unui general din armata romana a pus sa i se faca o rama de argint.

In afara bisericii, langa peretele stancos, se afla mormintele unor preoti care au slujit in secolele al XIX-lea si al XX-lea in biserica manastirii, precum si al mamei pictorului I.D. Negulici (secolul XIX), schimonahia Pelaghia Negulici.

http://icoane-miracol.blogspot.ro/2012/04/maica-domnului-pyrovolitheisa.html

Maica Domnului de la Manastirea 'Dintr-un lemn'

Icoana Biserica dintr-un lemn

Traditia spune ca un cioban ar fi vazut in vis pe Maica Domnului, care i-a poruncit sa taie din poiana un stejar falnic si sa faca din el o biserica mica din lemn. Taind stejarul, ar fi gasit in trunchiul lui Icoana Maicii Domnului.Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Dintr-un Lemn, judetul Valcea, este una dintre cele mai cinstite icoane din tara, atat pentru vechimea si maiestria cu care este lucrata, cat mai ales pentru nenumaratele minuni savarsite inaintea ei.Manastirea Dintr-un Lemn, aflata in comuna Francesti, la aproximativ 25 de kilometri inspre sud de municipiul Ramnicu Valcea si la alti 5 kilometri m de orasul Babeni, este una dintre cele mai mari manastiri din judetul Valcea.Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dintr-un Lemn este minunata si prin dimensiunile acesteia: 1,50 metri inaltime si 1,10 metri latime. Minunata icoana se afla astazi in biserica de piatra a manastirii, in partea stanga, in locul icoanei imparatesti a Maicii Domnului, pe catapeteasma.Nu sunt cunoscute cu exactitate cele despre autorul acestei icoane, anul pictarii ei ori conditiile in care aceasta a ajuns la manastirea valceana.

Se marturiseste insa, potrivit legendei, ca aceasta icoana a fost gasita in trunchiul unui stefar mare din zona, frate cu cei alti cativa, care se afla in curtea din spate a manastirii.Profesorul I. D. Stefanescu afirma ca icoana ar fi fost pictata pe la jumatatea secolului XVI. Conform lui A.M. Muzicescu, icoana ar fi lucrata inainte de anul 1453, la Bizant sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi. Cea din urma ipoteza este si cea mai plauzibila, dar modul in care icoana a ajuns la noi ramane necunoscut.In anul 2002 a inceput procesul de restaurare a Icoanei Facatoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Dintr-un Lemn din Valcea. Prima parte a restaurarii a inceput in 2003, s-a incheiat in 2004 si a fost facuta de Dorin Handrea. Receptia lucrarii a avut loc pe 27 iunie 2004 de o comisie de experti evaluatori.Icoana a suferit un proces de restaurare incorect in anul 2003, drept pentru care, Mihaela Nacu, coordonator profesional al Sectiei de restaurare pictura pe lemn in Muzeul National de Arta al Romaniei, a continuat restaurarea icoanei. Restaurata de catre Mihaela Nacu si Camelia Comsia, icoana a fost reexpusa in manastire in data de 15 noiembrie 2008.Pentru prima data in Romania, s-a hotarat protejarea icoanei de factorii de microclimat, umiditate excesiva, variatii mari de umiditate si alti factori de degradare prin montarea acesteia intr-o vitrina conceputa special pentru ea, de catre o firma italiana care a proiectat un sistem similar si pentru "Mona Lisa" lui Leonardo da Vinci si alte muzee importante din lume. Icoana si vitrina au fost sfintite in octombrie 2008Câmpurile energetice ale icoanei Maicii Domnului, aflată în Catedrala Episcopală Madona Dudu din centrul Băniei, dau peste cap teoriile oamenii de ştiinţă. Preoţii cred cu tărie că icoana e făcătoare de minuni întrucât din ochii Maicii Domnului au curs lacrimi adevărate, iar focul nu a atins-o în incendiul de acum două sute de ani.  Icoana apără neîntrerupt, de cinci veacuri, locuitorii Craiovei. De boli, de farmece, de potopuri, de răutăţile omeneşti. Povestea apariţiei acesteia în Cetatea Banilor, toţi au auzit-o, le-a intrat în sânge, le place s-o spună cu bogăţie de amănunte. Icoana nu a fost niciodată restaurată şi se păstrează în stare perfectă la Catedrala Episcopală Madona Dudu. Preoţii cred cu tărie că icoana e făcătoare de minuni întrucât din ochii Maicii Domnului au curs lacrimi, iar focul nu a atins-o în incendiul de acum o sută de ani.Totul a început acum câteva sute de ani. Icoana a fost găsită într-un dud, de către un evreu spaniol pripăşit prin Oltenia, care a luat-o spre a o vinde. Spre uimirea lui, icoana a reapărut în dud. Atunci, pentru prima oară, s-a ştiut despre minunea Maicii Domnului, în locul respectiv fiind ridicată în prezent catedrala.

http://icoane-miracol.blogspot.ro/2012/04/maica-domnului-elaiovrytissa.html