ROgift

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev(urma)

Icoana Urma
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev(urma) se gaseste în oraşul Poceaiv, regiunea Tarnopol, Ucraina. Ansablul este construit pe un deal de 60 m înălţime, dominând oraşul şi câmpiile dimprejur. Se află la 18 km sud-est de Kremeneţ şi 50 km nord de oraşul Tarnopol, capitala oblastului.Legenda spune că însăşi Maica Domnului le-a aparut celor câţiva călugări sub forma unui stâlp de foc, şi, păşind către ei, şi-a imprimat urma piciorului pe o piatră, care a devenit apoi obiect de cult sub numele de “Sfântul Picioruş”. În secolul 16, mănăstirea a devenit suficient de bogată ca să fie extinsă şi reconstruită din piatră. O boieroaică din partea locului, Ana Hojska, a contribuit prin numeroase danii la prosperitatea Lavrei; una din donaţiile cele mai importante fiind o icoană ce va deveni unul din simbolurile locului, “Maica Domnului de la Poceav”, pe care se spune ca ar fi primit-o de la un călugăr bulgar, fiind înzestrată cu puteri vindecătoare.Alte legende legate de mănăstire povestesc despre apariţia Maicii Domnului în timpul unui asediu turcesc din 1675, fapt ce a intors invadatorii din drumul lor, sau miracolul din 1759 în care cneazul polon Mikołaj Bazyli Potocki şi-a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins de sacralitatea locului. Aceasta a condus la mai multe danii din partea acestuia precum şi la intervenţia pe lângă Papă (Pototki fiind catolic) ca Sfântul Iov să fie canonizat şi de biserica Apuseană. Potocki a murit în 1782, fiind îngropat în Catedrala Adormirii a cărei construcţie o finanţase.În 1604 intră în comunitatea monastică Ivan Zalizo, cunoscut mai târziu ca Sfântul Iov al Poceaevului. Ajuns egumen al aşezământului, va instala în 1630 o tiparniţă care va produce un mare numar de cărţi liturgice şi religioase pentru întreaga zonă de vest a Ucrainei. A murit în 1651 fiind canonizat la scurt timp după aceasta. În 1720 lavra a trecut în mâinile congregaţiei vasiliene a bisericii Greco-catolice ucrainiene. Abia in 1831, sub dominatia ţaristă, ansamblul va fi returnat bisericii Ortodoxe. Odata cu mănăstirea au reintrat în ortodoxie şi călugării vieţuitori.In 1833 manastirii i s-a acordat statutul de Lavra, devenind resedinta de vara a episcopului ortodox de Volina. La finele secolului 19, Poceaevul devenise o adevarata Mecca pentru ortodocsii din imperiul Rus precum si pentru zona balcanica. Imperiul Tarist a sustinut aceasta tendinta, fiind un avanpost al panslavismului intr-o regiune in care greco-catolicii devenisera majoritari, si fiind la doar cativa kilometri de Galitia habsburgica.Dupa revolutia din 1917, conform tratatului de la Riga, regiunea Volinia a revenit Poloniei. Datorita acestui fapt, precum si persecutiilor ce au inceput in Biserica Ortodoxa Rusa, Lavra a devenit parte a Bisericii Ortodoxe Poloneze in anul 1923. Incepand din 1929 Lavra a fost supusa unor presiuni venite din partea conducerii politice de la Varsovia, insa numai peste 10 ani, conform pactului Ribentrop - Molotov devenea odata cu intreaga regiune, parte a Republicii Sovietice Ucrainiene. Ostilitatea religioasa a noii conduceri si-a făcut simtita prezenta din plin, nu insa pana la punctul de a inchide manastirea, cum s-a intamplat cu multe alte lacasuri din spatiul sovietic, asta si atorita numarului mare de pelerini ce veneau din diverse regiuni ale URSS, riscandu-si viata si libertatea, sa se inchine la Poceaev. In timpul ocupatiei naziste din timpul razboiului manastirea nu a fost inchisa, insa multe obiecte din patrimoniul sau mobil au fost confiscate pentru a nu ajunge in mainile sovieticilor. In aceasta perioada a aparut Biserica Ortodoxa Autocefala Ucrainiana, sub a carei juristidictie a ajuns si Lavra Poceaev. Dupa razboi, rolul ei de avanpost al ortodoxiei a continuat pentru un timp, in conditiile desfintarii Bisericii greco-catolice si reconvertirii fortate a membrilor acestei biserici la ortodoxie. In finalul anilor 50, odata cu Nichita Hruşciov o noua campanie antireligioasa si-a spus cuvantul si asupra Lavrei, prin numeroase inspectari si monitorizare constanta , culminand in 1959 cu confiscarea cladirilor bisericilor si reconvertirea lor in Muzee ale Ateismului. In 1980 muzeele s-au transformat in scoala teologica si in 1991 in seminar.


 
.