ROgift

Icoana Maicii Domnului "Ostro Brama" - Vilnius


Aflată în oraşul Vilnius.Data prăznuirii: 8 ianuarie (26 decembrie stil vechi)
Există mai multe opinii cu privire la provenienţa şi vechimea Icoanei Ostrobramsk – Vilnius a Maicii Domnului. După unele dintre ele, Icoana este foarte veche, fiind ortodoxă, adusă în Lituania de către Marele Duce Algirdas, în 1363. De fapt, in jurul anului 1363, Marele Duce Olgerd Gediminovici (Algirdas) din Lituania a cucerit oraşul Cherson (Korsun).
Printre capturi s-a aflat şi o Icoană a Maicii Domnului, pe care Marele Duce a dus-o Iulianiei, soţia sa. Acesta a aşezat Icoana în mânăstirea Sfintei Treimi, nou construită. O bisericuţă a fost zidită deasupra porţii, si acolo a fost amplasată Icoana. De-a lungul timpului, numele vechi al Icoanei, „Korsun”, a fost uitat. S-a mai numit „Ostrobramskaia” (de la „Ostru” – ascuţit, şi „brama”, care înseamnă „poartă” în poloneză).Icoana a rămas uniaţilor şi, mai apoi, călugărilor carmeliţi, romano-catolici.
Pe baza istoriei amintite mai sus, autorităţile ruse au luat Icoana de la catolici, în sec. XIX. Dar, pentru că populaţia a reacţionat, au returnat-o. Conform ultimelor cercetări din spaţiul catolic, ea a fost pictată în jurul anilor 1620-1630, ca si copie după o pictura artistului Martin de Vos (din sec. XVI), bazată la rândul ei pe o gravură a lui Thomas de Leu (1580). Autorul a rămas insa si el necunoscut. Icoana a făcut parte, probabil, dintr-un diptic (Icoană dublă), care Îl avea pe Mântuitorul de o parte, şi pe Maica Domnului în cealaltă parte. Varianta pare corectă, dacă se are în vedere posibilitatea ca Maica Domnului să fie reprezentată într-un gest de închinare faţă de Fiul său şi Dumnezeu.
Icoana (200 x162 cm) e pictată pe opt scânduri de stejar. Nu este exclusă nici varianta ca Icoana să fi stat cândva pe catapeteasmă, ca parte a compoziţiei Bunei Vestiri. Ea o reprezintă pe Maica Domnului singură, cu mâinile încrucişate pe piept. Este încoronată şi are un cerc de stele în jurul capului. Icoana pare puţin deosebită de altele. Icoanele în care Maica Domnului este pictată singură, o reprezintă cu mâinile împreunate pentru rugăciune sau întinse în sus, dar nicidecum încrucişate pe piept. Un alt aspect neobişnuit este voalul foarte mare al Fecioarei, care îi acoperă îmbrăcămintea. Forma de semilună, din partea de jos a Icoanei, este unică şi reprezintă un dar din partea unui credincios ajutat de Icoană. Coroana dublă este un alt semn distinctiv al Icoanei din Vilnius.
Poarta Ostra, mai întâi cunoscută si ea ca „Miednicka”, datorită drumului care leagă oraşul Miednick de Borisowa, Minsk şi Moscova, a fost construită spre 1514, odată cu zidul de apărare al oraşului Vilnius. Era una dintre cele 9 porţi ale oraşului, cea mai reprezentativă.
La această poartă, dar şi la alte porţi nu numai din Vilnius, exista din vechime obiceiul dispunerii de Icoane pe zid, ale Mântuitorului, Maicii Domnului şi Sfinţilor. Din când în când, Icoanele se schimbau, dacă se deteriorau. Unele dintre ele erau protejate de intemperii cu uşiţe din lemn sau cu mici acoperişuri. Rostul acestor Icoane era atât de protecţie a oraşului, cât şi de întâmpinare a vizitatorilor. Spre exemplu, în cazul Icoanei Ostrobramsk, mulţi consideră că atitudinea Maicii Domnului din Icoană, cu mâinile pe piept, poate fi interpretată şi ca un gest de bunăvoinţă şi salut al Preacuratei Fecioare, faţă de cei ce intră în oraş.
În 1627, predicatorul carmelit Francis Kielczewski a construit o bisericuţă din lemn, lângă poarta Ostra, cu scară. Acolo a fost mutată Icoana, la loc vizibil pentru trecători.
Dar bisericuţa a trecut prin mai multe incendii, numai ca, la cel din jurul anului 1711, aceasta a ars complet. Mai înainte ca flăcările să o cuprindă, un tânăr călugăr a reuşit să scoată Icoana de acolo. Ea a rămas pentru 20 de ani în biserica Sfintei Tereza, până la reconstruirea capelei.
În 1761, călugărul carmelit Rosciszewski a publicat cartea „Istoria Icoanei făcătoare de minuni”, pe tema Icoanei Ostra. Papa Clement al XVI-lea a desemnat Icoana Ostra Brama drept protectoare a pontificatului său, în 1773. Au apărut şi alte publicaţii despre Icoană, ea devenind un simbol şi o mângâiere pentru întreg oraşul Vilnius.
Oraşul Vilnius cuprinde, între altele, biserici catolice, greco-catolice, ortodoxe şi monumente evreieşti. Icoana Maicii Domnului Ostra Brama este un punct comun pentru ortodocşi, catolici şi uniaţi, şi chiar pentru evrei, deoarece, în timpul celui de-al doilea război mondial, călugării catolici au ascuns mai mulţi evrei în capelă, scăpand astfel de nazişti. În urma acestui fapt, considerat minune, lângă bisericuţa Icoanei s-a construit şi o sinagogă. Icoana originală se află încă în bisericuţa (capela) de la poarta Ostra.
Icoana originală nu a avut podoabe de aur şi argint. Abia din 1670 s-a început decorarea ei, din evlavie. Ferecătura este din trei piese, confecţionate de artişti diferiţi, în momente diferite. Prima acoperă capul şi umerii Maicii Domnului, fiind realizată în 1670-1690. A doua parte, formată din cinci piese mai mici, a fost lucrată în 1695-1700, cu flori şi frunze în relief. A treia piesă mare cuprinde toată partea de jos a Icoanei, fiind din sec. XVIII. În 1993, când a fost studiată ferecătura, s-a stabilit că prima şi a treia parte au fost confecţionate special pentru Icoană, iar partea din mijloc a fost doar adaptată de la altă Icoană a Maicii Domnului. Ferecătura este decorată cu cel puţin zece tipuri diferite de flori. Ele simbolizează puritatea Maicii Domnului şi pururea fecioria ei („grădina închisă” din Cântarea Cântărilor).
Coroana cea mai mică este din cupru aurit, modelat, din jurul anului 1700. Coroana mai mare este din argint aurit, datată undeva la 1750. La 5 iulie 1927, icoana a fost impdobită cu noi coroane, binecuvântate de Papa Pius al XI-lea: copii exacte ale coroanelor vechi, realizate din aur, donat de credincioşi catolici. Însă coroanele binecuvântate de Papă au dispărut la începutul celui de-al doilea război mondial. Este posibil să fi fost ascunse undeva şi uitate.
În afară de ferecătură, Icoana este împodobită cu bijuterii primite de la credincioşi, în semn de recunoştinţă pentru minuni: inimi mici, figurine cu oameni rugându-se, imagini cu ochi, picioare şi mâini vindecate. Prima podoabă oferită a fost în 1671, în legătură cu minunea unui copil înviat. În jurul altarului şi al Icoanei au fost agăţate tot mai multe forme din aur şi argint, semne ale minunilor întâmplate. În 1844 erau 785 obiecte. În 1856 – 1438 obiecte. Un inventar din perioada 1884-1927 a numărat 2539 obiecte dăruite numai atunci. În total, până azi s-au strâns aproximativ 8000 de obiecte dăruite. Foarte multe dintre ele fuseseră donate în timpul războaielor. Unele dintre ele au fost topite, cu scopul de a obtine vase şi obiecte liturgice.
Numeroasele ofrande au fost si un semn de mulţumire pentru ajutorul acordat, în împrejurări precum: recuperare din boli grave, ieşire din necazuri, ajutor în luptele duhovniceşti, venirea la credinţă a celor dragi, primirea darului discernământului şi a mângâierii sufleteşti. Semiluna de sub Icoană a fost donată de un polonez necunoscut, care a lăsat inscripţia „Mulţumesc, Maică a Domnului, că mi-ai ascultat rugăciunile; Maica Milostivirii, păstrează-mă în paza ta, te rog. WJJ 1849”.
În cartea sa despre minunile Maicii Domnului, carmelitul Hillarie (1761) a relatat câteva dintre acestea, confirmate de martori oculari. În 1671, în timpul unei procesiuni cu Icoana, un copilaş de doi ani a căzut de la etaj pe piatră şi a murit. Părinţii au luat copilul neînsufleţit şi l-au adus în faţa Icoanei, convinşi că rugăciunile lor ar putea avea răspuns. L-au lăsat acolo peste noapte. A doua zi, l-au găsit sănătos, fără nici cea mai mică vânătaie.
La 18 mai 1706, în ziua Cincizecimii – a limbilor de foc ale Duhului Sfânt – a izbucnit un incendiu în oraş. El s-a extins, ameninţând şi capela cu Icoana. Cu toate acestea, doi călugări, Zaharia şi Urban, au reuşit să scoată Icoana Maicii Domnului. Din acel moment, focul a scăzut în intensitate şi s-a stins. Dar de la Icoană, unii au văzut ieşind o strălucire.
De multe ori, Maica Domnului a pedepsit pe cei care au încercat să profaneze biserica sau Icoana. Astfel, în 1708, un soldat rus a vrut să fure ferecătura. În momentul când mâna lui a atins Icoana, a fost proiectat de perete. Acest eveniment a înfricoşat armata rusă, ce venise în Vilnius. La 14 aprilie, porţile Ostra, de mari dimensiuni, au căzut cu zgomot, din senin, asupra armatei suedeze, ce ocupase oraşul Vilnius şi batjocorise Icoana.
Un pelerinaj catolic în cinstea Icoanei are loc la 16 nov. Atunci se adună zeci de mii de credincioşi la Vilnius. Au loc slujbe, şi fiecare pelerin urcă scările de lemn ale capelei, la Icoană.
În Biserica Ortodoxă Rusă, Icoana Ostrobramsk se sărbătoreşte la 8 ianuarie (26 decembrie stil vechi) şi la 14 aprilie, fiind răspândită între credincioşi, prin multe copii. O Icoană ortodoxă rusă asemănătoare, în care Maica Domnului are mâinile încrucişate pe piept, este cea a Sfântului Serafim de Sarov, „Umilenie”.
 
.