Icoana Maicii Domnului din Iviron

"In urma cu cativa ani, printre credinciosi, in biserica, a pasit o femeie maruntica. Strangea la piept, invelit intr-o broboada, un lucru de mare pret.

Ochii ei cautau ceva. Abia cand m-a zarit, fata i s-a luminat de bucurie. "Parinte, am venit tocmai din comuna Vorniceni, din Hotin, pentru a va incredinta o comoara". Si, dezlegand basmaua, scoase la iveala o icoana

Icoana Intrării în Biserică a Maicii Domnului

Învăţătura ortodoxă cu privire la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, ca înainte-mergătoare a tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, se regăseşte în icoana praznicului.

Semnificaţie acestei sărbători, pline de bucurie, se găseşte rezumată, de asemenea, în aceste cuvinte ale Condacului: "Preacurata biserică a Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara, sfinţita vistierie a slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului, împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu; pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu; acesta este cortul cel ceresc."
Interesant este faptul că temeiul zugrăvirii icoanei nu se găseşte în Evangheliile canonice ci, în cele apocrife. Însă felul în care este interpretat praznicul şi felul cum este Prea Sfânta Fecioară laudată în cântări, precum Condacul citat, se bazează pe ceea ce se spune despre Maica Domnului în Evangheliile canonice.
 

Scena Intrării Maicii Domnului în Biserică este descrisă în Erminii, de obicei, astfel: Interiorul unui templu, cu un amvon în partea dreaptă sau stângă. În amvon este infăţişat prorocul Zaharia. Este reprezentat în vârstă, cu barbă ascuţită, îmbrăcat în veşminte preoteşti, , cu mâinile întinse, primind-o pe Maica Domnului. Ea se află în mijlocul scenei, lângă amvon, cu mâinile întinse către Zaharia. În spatele Maicii Domnului se află părinţii ei, Sfinţii Ioachim şi Ana. În spatele sau în faţa lor, un grup de fecioare purtând haine de sărbătoare, cu sfeşnice în mâini.
Într-o altă scenă, în spatele lui Zaharia, într-un registru superior, este reprezentată Maica Domnului, aşezată pe un scaun mai înalt, la care se ajunge pe o scara cu trei trepte.
 

În faţa ei se află un baldachin; langă baldachin, un inger în zbor, privind spre Maica Domnului, într-un gest de întâmpinare. Ea se uită în sus, către înger, cu o mână întinsă spre el. Toţi, în afară de tinerele fecioare, sunt reprezentaţi cu aureole.
În mod tradiţional, scena se zugrăveşte în diaconicon - partea dreaptă (sudică) a Sfântului Altar. Alegerea Sfântului Altar este în acord cu versetele întroductive ale Troparelor Cântarii a 9-a a Canonului care se cântă în timpul Utreniei. Aceste versete se sfârşesc cu refrenul în care se spune că Maica Domnului "a intrat în Sfânta Sfintelor". De altfel, începutul Irmosului Cântării a 9-a (Axionul praznicului), menţionează: "Îngerii, văzând intrarea Fecioarei, s-au cutremurat, cum cu slavă a intrat în Sfânta Sfintelor!"

Icoana Maicii Domnului din Ierusalim

Icoana Maicii Domnului din Ierusalim (alta decât Panaghia Ierosolymitissa de la Mormântul Maicii Domnului - Ghetsimani), sărbătorită de Bisericile Ortodoxe la 12 octombrie, a călătorit în multe locuri. Peste tot au rămas copii ale ei, făcătoare de minuni.

Astfel, considerându-se a fi pictată de Sfântul Evanghelist Luca la 15 ani după Înălţarea Domnului la Cer, Icoana a fost dusă mai întâi în Constantinopol (453), de către împăratul Leon I, în biserica Izvorului Tămăduirii.

În timpul împăratului Heraclie, Constantinopolul a fost protejat de invazia sciţilor, prin mijlocirile Maicii Domnului din Icoană. Atunci Icoana Preasfintei Fecioare a fost mutată pentru circa trei sute de ani în Biserica Vlahernei. De acolo a ajuns în Korsun (Chersonese), fiind preluată de Sfântul Prinţ Vladimir, cel întocmai cu Apostolii, în 988. El a dus-o la Kiev, apoi a dăruit-o locuitorilor Novgorodului, când s-au creştinat.

Cucerind Novgorodul, ţarul Ivan cel Groaznic a luat Icoana Maicii Domnului şi a mutat-o în catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova, unde a rămas până în 1812, când a fost prădată de francezi şi dusă în catedrala Notre Dame – Paris.

Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoare”

Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoare”, ce se află la Mănăstirea Dohiariu - o ctitorie a domnitorului moldovean Alexandru Lăpuşneanu. Iniţial a fost o pictură în frescă, pe unul dintre pereţii exteriori ai trapezei, iar cu timpul au fost realizate mai multe copii, toate fiind făcătoare de minuni. În România există o singură reproducere, adusă de la Muntele Sfânt la Mănăstirea Lainici.Realizată, se pare, în secolul al X-lea, icoana Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoare” de la Mănăstirea Dohiariu a făcut mai multe minuni de-a lungul vremii. Cea dintâi a fost în 1664, cu călugărul Nil, care se ocupa cu trapeza mănăstirii. În fiecare zi, când venea de la bucătărie, acesta trecea pe lângă pictura murală a Fecioarei Maria de deasupra uşii sălii de mese şi ţinea în mână o făclie aprinsă, care scotea un fum negru, neplăcut. În neglijenţa lui, apropia torţa de frescă şi o înnegrea. Odată a auzit o voce care i-a spus să nu mai afume icoana. A crezut că este o glumă făcută de fraţii săi de la mănăstire şi şi-a văzut de treabă mai departe. După câteva zile, aceeaşi voce i-a vorbit cu asprime: „Călugăr nevrednic de această numire, oare ai să mai continui mult cu obrăznicia ta, afumându-mi chipul?”. Iar ca pedeapsă, trapezarul Nil a orbit, şi aşa a înţeles că îi vorbise Maica Domnului, pe care o supărase cu obiceiul său.

Icoana Maicii Domnului numita "Axion Estin"

Icoana Maicii Domnului numita "Axion Estin", ceea ce inseamna "Vrednica Esti", este una dintre cele mai renumite si iubite icoane din Biserica Ortodoxa. Icoana este pastrata in Biserica Protaton, biserica centrala din Careia si cea mai veche din intreg Sfantul Munte Athos. Aceasta icoana este legata de o minune petrecuta in chilia unui calugar, numita astazi "Chilia Axion Estin".Icoana se afla de obicei asezata pentru inchinare în Biserica Protaton din Karyes, capitala Sfântului Munte Athos.

http://icoane-miracol.blogspot.ro/2012/04/maica-domnului-pyrovolitheisa.html

Maica Domnului Elaiovrytissa

Această mică icoană (are doar 28 x 22 centimetri) din secolul XIV, se află în docheion (chelărie, încăperea în care se păstrează, între altele, uleiul de măsline şi vinul) şi de aceea i se mai spune şi icoana Maicii Domnului Docheiarissa. În timpurile în care cuviosul Ghenadie, avea ascultarea de chelar al mănăstirii, s’a întâmplat o strâmtorare încât se împuţinase uleiul iar părintele, om cu viaţă îmbunătăţită, l’a oprit a se mai folosi la mâncare, „lipsind pre fraţi de untdelemn” şi păstrându’l doar pentru candele. Egumenul aflând de toate acestea, „având nădejde tare spre adjutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Sale”, i’a poruncit cuviosului să folosească uleiul ca şi mai ’nainte zicându’i că se va milostivi Preacurata şi’i va îndestula încât să nu sufere lipsă. Şi, într’una din zile, când smeritul părinte Ghenadie a intrat în chelărie, uleiul de măsline… se scurgea pe jos din amforele de piatră ce se găseau în faţa icoanei Maicii Domnului – ce de atunci a fost cunoscută ca Elaiovrytissa, adică „Izvorâtoarea de mir”! Un dreptcredincios mirean, având evlavie mare la această icoană, a împodobit’o cu o frumoasă „broderie” din argint, astfel că ea a devenit mai mare prin această adăugire. În vinerea din Săptămâna Luminată, când este prăznuirea ei, icoana Maicii Domnului Elaiovrytissa, este dusă cu mare cinste în biserica mare a mănăstirii şi aşezată spre închinare.

Icoana Maicii Domnului din Yelets Orel

 

                                                          Icoana Maicii Domnului din Yelets Orel Aflată în oraşul Yelets.
Data prăznuirii: 24 ianuarie (11 ianuarie stil vechi)

Icoana Maicii Domnului "Mlekopitatelnitsa"

 

                                                                     Icoana Maicii Domnului "Mlekopitatelnitsa" Aflată în mănăstirea athonită Hilandar.Data prăznuirii: 25 ianuarie (12 ianuarie stil vechi)Este o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în care Pruncul se hrăneşte de la sânul Maicii Domnului.