.jpg)
Icoana
Maicii Domnului din Ierusalim (alta decât Panaghia Ierosolymitissa de
la Mormântul Maicii Domnului - Ghetsimani), sărbătorită de Bisericile
Ortodoxe la 12 octombrie, a călătorit în multe locuri. Peste tot au
rămas copii ale ei, făcătoare de minuni.
Astfel,
considerându-se a fi pictată de Sfântul Evanghelist Luca la 15 ani după
Înălţarea Domnului la Cer, Icoana a fost dusă mai întâi în
Constantinopol (453), de către împăratul Leon I, în biserica Izvorului
Tămăduirii.
În
timpul împăratului Heraclie, Constantinopolul a fost protejat de
invazia sciţilor, prin mijlocirile Maicii Domnului din Icoană. Atunci
Icoana Preasfintei Fecioare a fost mutată pentru circa trei sute de ani
în Biserica Vlahernei. De acolo a ajuns în Korsun (Chersonese), fiind
preluată de Sfântul Prinţ Vladimir, cel întocmai cu Apostolii, în 988.
El a dus-o la Kiev, apoi a dăruit-o locuitorilor Novgorodului, când s-au
creştinat.
Cucerind
Novgorodul, ţarul Ivan cel Groaznic a luat Icoana Maicii Domnului şi a
mutat-o în catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova, unde a rămas
până în 1812, când a fost prădată de francezi şi dusă în catedrala
Notre Dame – Paris.
