Icoana Intrării în Biserică a Maicii Domnului

Învăţătura ortodoxă cu privire la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, ca înainte-mergătoare a tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, se regăseşte în icoana praznicului.

Semnificaţie acestei sărbători, pline de bucurie, se găseşte rezumată, de asemenea, în aceste cuvinte ale Condacului: "Preacurata biserică a Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara, sfinţita vistierie a slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului, împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu; pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu; acesta este cortul cel ceresc."
Interesant este faptul că temeiul zugrăvirii icoanei nu se găseşte în Evangheliile canonice ci, în cele apocrife. Însă felul în care este interpretat praznicul şi felul cum este Prea Sfânta Fecioară laudată în cântări, precum Condacul citat, se bazează pe ceea ce se spune despre Maica Domnului în Evangheliile canonice.
 

Scena Intrării Maicii Domnului în Biserică este descrisă în Erminii, de obicei, astfel: Interiorul unui templu, cu un amvon în partea dreaptă sau stângă. În amvon este infăţişat prorocul Zaharia. Este reprezentat în vârstă, cu barbă ascuţită, îmbrăcat în veşminte preoteşti, , cu mâinile întinse, primind-o pe Maica Domnului. Ea se află în mijlocul scenei, lângă amvon, cu mâinile întinse către Zaharia. În spatele Maicii Domnului se află părinţii ei, Sfinţii Ioachim şi Ana. În spatele sau în faţa lor, un grup de fecioare purtând haine de sărbătoare, cu sfeşnice în mâini.
Într-o altă scenă, în spatele lui Zaharia, într-un registru superior, este reprezentată Maica Domnului, aşezată pe un scaun mai înalt, la care se ajunge pe o scara cu trei trepte.
 

În faţa ei se află un baldachin; langă baldachin, un inger în zbor, privind spre Maica Domnului, într-un gest de întâmpinare. Ea se uită în sus, către înger, cu o mână întinsă spre el. Toţi, în afară de tinerele fecioare, sunt reprezentaţi cu aureole.
În mod tradiţional, scena se zugrăveşte în diaconicon - partea dreaptă (sudică) a Sfântului Altar. Alegerea Sfântului Altar este în acord cu versetele întroductive ale Troparelor Cântarii a 9-a a Canonului care se cântă în timpul Utreniei. Aceste versete se sfârşesc cu refrenul în care se spune că Maica Domnului "a intrat în Sfânta Sfintelor". De altfel, începutul Irmosului Cântării a 9-a (Axionul praznicului), menţionează: "Îngerii, văzând intrarea Fecioarei, s-au cutremurat, cum cu slavă a intrat în Sfânta Sfintelor!"