.jpg)
"In urma cu cativa ani, printre credinciosi, in biserica, a pasit o
femeie maruntica. Strangea la piept, invelit intr-o broboada, un lucru
de mare pret.
Ochii
ei cautau ceva. Abia cand m-a zarit, fata i s-a luminat de bucurie.
"Parinte, am venit tocmai din comuna Vorniceni, din Hotin, pentru a va
incredinta o comoara". Si, dezlegand basmaua, scoase la iveala o icoana
frumoasa, replica a vestitei icoane a Maicii Domnului din Iviron. Pe chipul Fecioarei Maria se vedea clar o pata de culoarea sangelui", isi aminteste cu duiosie parintele Pavel Noga. Preotul a primit icoana, a sfintit-o si a asezat-o la loc de cinste, in fata altarului. Originalul ei, cunoscut in intreaga lume sub denumirea de "Portarita", a fost pictat, conform traditiei ortodoxe, de catre Luca Evanghelistul si este una dintre cele mai cinstite si iubite icoane, adapostita pe Muntele Athos, in Manastirea Iviron. Legenda spune ca in secolul IX, in vremea prigoanei impotriva sfintelor icoane, imparatul bizantin iconoclast Teofil a dat porunca ca toate casele oamenilor sa fie scotocite si orice reprezentare cu tema religioasa sa fie distrusa. Aceasta icoana era adapostita in casa unei vaduve sarace, din apropiere de orasul Niceea. Soldatii au dat navala in casa ei si, descoperind icoana, au strapuns-o cu o sulita. In aceeasi clipa, din obrazul ranit al Maicii Domnului a inceput sa siroiasca sange. Vaduva a cazut in genunchi in fata soldatilor imperiali si, promitandu-le bani, i-a rugat sa ii lase icoana pana a doua zi. In aceeasi noapte, femeia impreuna cu fiul ei au dat drumul icoanei pe apele marii. Asa a plutit pana la Sfantul Munte Athos, acolo unde se afla si astazi.
frumoasa, replica a vestitei icoane a Maicii Domnului din Iviron. Pe chipul Fecioarei Maria se vedea clar o pata de culoarea sangelui", isi aminteste cu duiosie parintele Pavel Noga. Preotul a primit icoana, a sfintit-o si a asezat-o la loc de cinste, in fata altarului. Originalul ei, cunoscut in intreaga lume sub denumirea de "Portarita", a fost pictat, conform traditiei ortodoxe, de catre Luca Evanghelistul si este una dintre cele mai cinstite si iubite icoane, adapostita pe Muntele Athos, in Manastirea Iviron. Legenda spune ca in secolul IX, in vremea prigoanei impotriva sfintelor icoane, imparatul bizantin iconoclast Teofil a dat porunca ca toate casele oamenilor sa fie scotocite si orice reprezentare cu tema religioasa sa fie distrusa. Aceasta icoana era adapostita in casa unei vaduve sarace, din apropiere de orasul Niceea. Soldatii au dat navala in casa ei si, descoperind icoana, au strapuns-o cu o sulita. In aceeasi clipa, din obrazul ranit al Maicii Domnului a inceput sa siroiasca sange. Vaduva a cazut in genunchi in fata soldatilor imperiali si, promitandu-le bani, i-a rugat sa ii lase icoana pana a doua zi. In aceeasi noapte, femeia impreuna cu fiul ei au dat drumul icoanei pe apele marii. Asa a plutit pana la Sfantul Munte Athos, acolo unde se afla si astazi.
Crinii ce se unduiesc in jurul chipului Maicii Domnului
Uimitor
este faptul ca in lume exista cateva copii ale acestei icoane care, in
mod miraculos, sunt si ele patate de sange. Copia din Ucraina, daruita
bisericii Sfantul Nicolae, a fost considerata de enoriasi un avertisment
din Ceruri. "Pe de o parte, este ultima strigare a Domnului catre
omenirea ce tot mai mult se prabuseste. Este un semn trimis ca omul sa
se gandeasca mai profund, sa se caiasca si sa se intoarca catre
Dumnezeu, pentru mantuirea sa", spune cu voce tremuranda Olga Ceplak, o
credincioasa ce nu lipseste de la nici o slujba. "Pe de alta parte,
Dumnezeu vrea sa sadeasca si sa creasca in noi credinta. Caci aparatul
sovietic ne-a trasformat in mecanisme lipsite de suflet: daca Dumnezeu
nu exista, atunci nu exista nici pacate si totul este posibil. Astfel am
fost invatati sa traim de zeci de ani! Dar Dumnezeu, ca un Tata
milostiv, ne iubeste in continuare si este gata sa ne imbratiseze pe
fiecare dintre noi si sa ne poarte catre Imparatia Cerurilor, catre
viata vesnica".
