În
seara zilei de 18 decembrie 1993, spre sărbătoarea Sfântului Nicolae,
pe când se slujea în biserica din Boian utrenia, la chemarea preotului
în faţa iconostasului: "Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii,
întru cântări cinstindu-o să o mărim", din ochii Maicii Domnului de pe
icoana iconostasului a început să izvorască lacrimi. 0 săptămână
întreagă a plâns, iar mai apoi de câteva ori pe săptămână. Cu un an mai
târziu a început să plângă şi Pruncul, Înalt Prea Sfinţia Sa Onufrie,
Arhiepiscopul Cernăuţilor şi Bucovinei a verificat faptul şi s-a
constatat că e o minune Dumnezeiască şi icoana a fost canonizată. Despre
minunile săvârşite de la ea, sunt o mulţime de mărturii ale acelora
care au fost vindecaţi. Ele vor fi publicate cândva într-o broşură
aparte, dar până atunci, ca să spulberăm îndoielile unora, amintim în
treacat doar despre unele din ele.
Astfel
un copil olog a căpătat umblet, altul cu o tumoare canceroasă s-a
vindecat. Femei care erau stăpânite de duhuri rele s-au curăţat şi au
devenit normale. Pruncul nou-nascut murea şi după rugăciunile făcute la
Maica Domnului, a revenit la viaţă. Toţi creştinii, pe unde s-a făcut
procesiune cu această icoană, au rămas întăriţi în credinţa ortodoxă şi
mulţumiţi sufleteşte de această binecuvântare. Copiile acestei icoane,
au fost înmulţite cu binecuvântarea înalt Prea Sinţiei Sale Onufrie, şi
împărţite credincioşilor. Plânsul icoanei se repetă în răstimpuri, când
mai lungi şi când mai scurte. Astfel, din august 1997, nu s-au mai ivit
lacrimi pe icoană până în 13 decembrie acelaşi an. În dimineaţa acelei
zile s-a citit acest nou Acatist, iar seara a început să plângă. Parohul
a observat şi a dat de veste Ierarhului, care a venit a doua zi, după
slujbă şi a săvârşit un Te-Deum cu acatistul Maicii Domnului. În tot
timpul acesta au izvorât lacrimi. Amintirea ei se serbează la 25
septembrie. Dumnezeu să binecuvânteze cu harul Său pe toţi cei ce
cinstesc pe Maica Domnului şi i se roagă cu credinţă.