.jpg)
Icoana a apărut pe mantaua unui ţăran căruia i s-a arătat Fecioara şi care i-a cerut să construiască o capelă de închinăciune. „Păstrată în sanctuarul de la Guadalupe, din Ciudad de Mexico, icoana adună zeci de milioane de mexicani pe 12 decembrie când este sărbătorită. În urma studiului realizat de cercetători s-a descoperit că într-adevăr nu este făcută de mâna cuiva. Ea este o proiecţie din afară pe un material care s-a păstrat intact din 1531. Ochii Sfintei Fecioare Maria spui că sunt naturali, pentru că în momentul în care apropii o lumină ei se contractă, iar când lumina se depărtează ei se dilată. Ca şi cum ar fi ochii unei persoane vii."Se spune ca, in 1990, Fecioara a apărut din nou la Guadalupe şi a spus că aşa cum în anul 1531 se ajunsese la 15.000 de botezuri într-o zi, îşi doreşte ca şi în zilele noastre, în oraşele unde va ajunge icoana, să înceteze flagelul avorturilor şi să se oprească jertfele aduse satanei.după 10 ani, a avut loc apariţia sfintei Fecioare acestui sărman “indios” cu numele de Juan Diego, aproape de Citta del Mexico. În dimineaţa zilei de 9 decembrie 1531, în timp ce trecea peste colina Tepeyac, pentru a ajunge în oraş, Juan Diego a fost atras de un cântec armonios de păsări şi de viziunea foarte plăcută a unei Doamne care îl chema
pe nume cu gingăşie. Doamna i-a spus că este “De-a Pururi Fecioara Maria, Mama Dumnezeului Unic şi Adevărat” şi i-a spus să meargă la episcop şi să-i spună că dorea să i se ridice un templu la poalele colinei. Juan Diego a alergat îndată la episcop, dar nu a fost crezut.Întorcându-se seara acasă, a întâlnit-o din nou, pe Tepeyac, pe Fecioara Maria, căreia i-a mărturisit insuccesul lui şi i-a cerut să fie dezlegat de misiunea care i-a fost încredinţată, declarându-se nevrednic de ea. Fecioara, însă, i-a poruncit să se întoarcă în ziua următoare la episcop care, după ce i-a pus multe întrebări cu privire la locul şi împrejurările apariţiilor, i-a cerut un semn. Sfânta Fecioară i-a promis că i-l va da în ziua următoare. Dar în ziua următoare, Juan Diego nu a putut să se întoarcă: un unchi de-al său, Juan Bernardino, este grav bolnav şi el este trimis dis-de-dimineaţă la Tlatelolco să caute un preot ca să-l spovedească pe muribund. Ajungând aproape de Tepeyac, decide să schimbe drumul, pentru a evita întâlnirea cu Doamna. Însă Doamna este acolo, înaintea lui, şi îl întreabă de ce este atât de grăbit. Juan Diego se prosternează la picioarele ei şi-i cere iertare că nu poate să împlinească misiunea pe care i-a dat-o pentru a merge la episcop, din cauza agoniei unchiului său.
Doamna îl asigură că unchiul s-a vindecat deja şi îl invită să urce pe vârful colinei pentru a culege flori. Juan Diego urcă şi, cu mare uimire, găseşte pe vârful colinei nişte foarte frumoase, “flori de Castilia”: este 12 decembrie, solstiţiul de iarnă, după calendarul iulian în vigoare pe vremea aceea, şi nici anotimpul şi nici locul, o pietrărie dezolată, nu sunt potrivite pentru creşterea florilor de acest fel. Juan Diego adună un buchet pe care i-l duce sfintei Fecioare, dar ce îi spune să le prezinte episcopului ca probă a adevărului apariţiilor ei. Juan Diego ascultă şi, ajuns în faţa prelatului, şi-a deschis mantia şi, dintr-odată, pe ţesătură (tilma) a fost văzută de toţi, imprimată, imaginea sfintei Fecioare. În faţa acestei minuni, episcopul a căzut în genunchi, şi împreună cu el toţi cei de faţă.
În dimineaţa următoare, Juan Diego l-a condus pe episcop la Tepeyac, pentru a-i arăta locul în care sfânta Fecioară ceruse să i se ridice un templu. Între timp, imaginea pusă în catedrală devine îndată obiectul unei devoţiuni populare care s-a păstrat neîntreruptă până în zilele noastre. Apariţia sfintei Fecioare la Guadalupe a avut un impact aparte asupra vieţii religioase din America Latină. Dacă, timp de zece ani, înainte de apariţii, misionarii au reuşit să convertească circa 250.000-300.000 de indigeni, după apariţii, în numai şapte ani, s-au convertit opt milioane.
