.jpg)
 |
| Icoana de la Crasna |
După rugăciunile începătoare:
Condacele şi Icoasele:
Condacul 1
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, de toate neamurile pururea fericită, primeşte laudele nevrednicelor buzelor noastre, care-ţi cântă minunile, şi-ţi strigă: Bucură-te, lauda Crasnei şi podoaba plaiurilor noastre, şi a întregului nostru pământ.
Icosul 1
De cetele îngereşti eşti înconjurată împărăteasă, care în cântări de laudă te fericesc, că pe Hristos Lumina cea neînserată L-ai purtat în pântecele tău cel fecioresc. Iar noi păcătoşii cu sârguinţă, cântări îţi aducem şi cu umilinţă strigăm:
Bucură-te, Locaşul lui Dumnezeu Celui neapropiat, că în pântecele fecioresc pe Izvorul Vieţii ai purtat;
Bucură-te, a îngerilor neîncetată mirare, că te-ai învrednicit de Dumnezeiasca întrupare;
Bucură-te, lucrare neînţeleasă cu gândul, căci cu milele tale ai acoperit pământul;
Bucură-te, stea strălucitoare de la Răsărit, că lumea spre mântuire o ai povăţuit;
Bucură-te, Luceafăr al zilei viitoare, din care izvorăşte Lumina veşnicului Soare;
Bucură-te, leagăn ceresc, Dumnezeiască alinare;
Bucură-te, că în el dispare orice întristare;
Bucură-te, bună călăuză către Locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, vindecarea de boli şi răni sufleteşti;
Bucură-te, grabnică alinătoare, rănilor de suflet vătămătoare;
Bucură-te, căci cu Fiul Tău şi Dumnezeul nostru ne împaci;
Bucură-te, mângâietoarea celor cu duhul săraci;
Bucură-te, lauda Crasnei, Podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ;
Condacul al 2-lea:
Toată obştea creştinească se minunează, văzând cum luminezi întregul pământ şi mulţime de milostiviri reverşi pe acest binecuvântat ţinut. Văzând această minunată binecuvântare, aducem lui Dumnezeu cu umilinţă cântare: Aliluia.
Icosul al 2-lea:
Văzând a creştinilor din Crasna amara durere, fiind prea mică a bisericii încăpere; cugetul parohului l-ai luminat cu neînţeleasă minune, îndemnându-1 să zidească un nou lăcaş de rugăciune. Pentru multa ta îndurare, Maică Preacurată îţi aducem această cântare:
Bucură-te, Purtătoarea Luminii cereşti, că darul profeţiei celor aleşi împărţeşti;
Bucură-te, că gândul cel bun îl luminezi şi cu o mână nevăzută îl plineşti;
Bucură-te, izvor de apă cristalină, în care se oglindeşte Puterea Divină;
Bucură-te, că bune planuri descoperi în gând şi cuvânt, apoi le înfăptuieşti, pe toţi minunând;
Bucură-te, că pentru a Dumnezeiescului Cuvânt semănare, desţeleneşti a sufletului împietrire;
Bucură-te, că în al sufletului ogor cu sârguinţă, răsădeşti sămânţa de umilinţă;
Bucură-te, scut care de viforul învolburării lumeşti, frageda mlădiţă ocroteşti;
Bucură-te, bună a conştiinţei mustrare celor ce se abat de la calea mântuirii;
Bucură-te, dreaptă povăţuitoare a celor ce călătoresc pe cărarea îngustă;
Bucură-te, că din al patimilor ocean, luminezi calea la al mântuirii liman:
Bucură-te trainică scară de ridicare, din ale deznădejdii cumplite gheare;
Bucură-te luceafăr minunat de călăuzire, ce luminezi calea celor din rătăcire;
Bucură-te lauda Crasnei, Podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ.
Condacul al 3-lea:
Voind creştinii din Crasna să-şi zidească biserică şi, fiind încercaţi de ispititorul, au căzut. S-au rugat către tine Născătoare de Dumnezeu, citind cu evlavie Acatistul sfântului tău Acoperământ, iar tu, Maică, umbrind cu sfântul tău Acoperământ plaiul nostru, de primejdie i-ai păzit şi le-ai dat spor la lucru. Văzând minunile tale se bucurau şi
cântări de laudă lui Dumnezeu înălţau: Aliluia.
Icosul al 3-lea:
Săvârşind lucrarea zidirii bisericii şi închinându-o preasfântului tău Acoperământ, au întâmpinat credincioşii; pe fraţii ce veneau să împărtăşească bucuria împreună. Atunci tot poporul a văzut minune smulgându-se prosopul de pe Sfânta Cruce din procesiune şi înălţându-se către cer, cu mâna ta nevăzută l-ai aşezat pe el pe icoana cu Acoperământul tău. Pentru nemăsurata ta binecuvântare, aducem ţie, Măicuţă, această cântare:
Bucură-te, Apărătoare mult iubită, de Dumnezeu dăruită creştinilor;
Bucură-te pom ce ai rodit Lumină strălucitoare, adăpostul lumii de a ispitei vâltoare;
Bucură-te, limanul mângâietor al lumii, ce potoleşti urgia furtunii;
Bucură-te, că sub sfântul tău Acoperământ, ai pus pocăinţă sufletului înfrânt;
Bucură-te, rază cu strălucire neapusă, de harul Sfântului Duh adusă;
Bucură-te corabie sfântă nefăcută de mână, însoţitoare celor ce merg în ţară străină;
Bucură-te că ai voit ca şi în Bucovina, să binecuvintezi locul ca pe a ta grădină;
Bucură-te potir de mireasmă bună, mântuirea celor ce în jurul tău se adună.
Bucură-te grabnică îndreptătoare a celor ce pornesc pe căi înşelătoare.
Bucură-te, nor luminos ce ai umbrit pământul;
Bucură-te, zare senină ce luminezi gândul;
Bucură-te, că prin a ta mijlocire ocroteşti de urgie întreaga omenire:
Bucură-te, lauda Crasnei, Podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ;
Condacul al 4-lea:
Aducând pentru cei adormiţi parastase şi rugăciuni, în sobor de preoţi şi de creştini şi ieşind la sfinţirea apei în zi senină, s-a văzut pe cer o mare minune. Iar dreptcredincioşii văzând cercetarea Dumnezeiască, cu lacrimi au cântat lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 4-lea:
Având dragoste către sufletele creştinilor celor răposaţi, prin rugăciunile tale şi prin milostivirea lui Dumnezeu, ziua în amiaza mare, între turnurile Bisericii s-au arătat sufletele răposaţilor în multicoloră zare. Pentru a ta Stăpână către Dumnezeu solire, îţi aducem aceste cântări de mulţumire:
Bucură-te, al înţelepciunii cuvânt, ce stai mijlocire între cer şi pământ;
Bucură-te, maică ce locuieşti între sfinţi, dar porţi grijă şi de cei adormiţi;
Bucură-te, că ale noastre smerite rugăciuni ca într-un potir lui Dumnezeu le aduni;
Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare, pentru cei adormiţi la Dumnezeu rugătoare;
Bucură-te, rază dulce de curcubeu, prin care continuă legământul cu Dumnezeu;
Bucură-te, ramură a porumbelului, lui Noe vestire, simbol al neamului creştinesc de mântuire;
Bucură-te, că după Sfânta Treime, cel mai mult ajuţi omenirii;
Bucură-te, că la vămi, de demonul înfricoşător, pe credincioşi îi acoperi cu al tău Sfânt Acoperământ;
Bucură-te, că în clipa morţii, din potirul milei tale reverşi mângâiere;
Bucură-te, că pe cei răposaţi întru fapte bune, îi înalţi la Tronul de slavă:
Bucură-te, că prin tine, în rai se revarsă lumina Dumnezeiescului Soare;
Bucură-te, lauda Crasnei, podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ.
Condacul al 5-lea:
În chip minunat ai fost înălţată la cer Preacurat Chivot al Dumnezeieştii întrupări, iar celor de pe pământ ai rămas mijlocitoare şi ne cercetezi cu bogatele tale îndurări. Pentru mila ta cea nemărginită faţă de noi, înălţăm Domnului minunata cântare: Aliluia.
Icosul al 5-lea:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, tu părăseşti a raiului mărire şi cobori pe pământ, lumii spre mântuire. Din mila Fiului tău ai venit în a Crasnei vale prin icoana făcătoare de minuni şi de mir izvorâtoare. Cu nemărginită bucurie şi recunoştinţă, cu lacrimi la tine cădem, cântând cu umilinţă:
Bucură-te, împărăteasă, ce stai de-a dreapta Fiului tău, în haine aurite împodobită;
Bucură-te, între fecioare Unica Născătoare, ce îţi pleci genunchii spre încoronare;
Bucură-te, Fecioară aleasă, că Dumnezeirea cu cununa slavei te încoronează;
Bucură-te, a Tatălui fiică mult iubită şi a Fiului Măicuţă mult dorită;
Bucură-te, a Duhului Mireasă nenuntită, de toate neamurile pururea fericită;
Bucură-te, că desfătarea raiului ai părăsit şi cu mila ta pământul I-ai umbrit;
Bucură-te că a creştinilor din Crasna locuinţă ai cercetat;
Bucură-te, că în cutremur, icoana ta cea Sfântă bisericii ai dat;
Bucură-te, împărţitoare de milă şi binecuvântări;
Bucură-te, din care pururea curg izvoare de vindecări;
Bucură-te, că în potirul milei tale, cu zel afunzi orice întristare;
Bucură-te, izvor de bună mireasmă şi scânteie ce sufletele luminează;
Bucură-te, lauda Crasnei, podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ;
Condacul al 6-lea:
Pe spatele icoanei Maicii sfinte în chip minunat, din lacrimile izvorâtoare de mir capul Mântuitorului s-a pictat şi ca un izvor nesecat de îndurări, din belşug revărsa creştinilor vindecări. Privind, Doamne, la izvorul milei Tale îţi aducem din suflet umilă cântare: Aliluia;
Icosul al 6-lea:
O, Măicuţă Sfântă, Lumină preacurată, vindecări reverşi din mila Ta cea bogată. Orice durere a celor ce suspină, o alinezi cu nevăzuta şi Sfânta Ta mână. Pentru nespusa ta milostivire, cu inimi curate îţi aducem mărire şi cântăm:
Bucură-te, Dogmă nouă, că în chip minunat, din lacrimi s-a pictat capul Domnului Hristos;
Bucură-te, Minune de lacrimi izvorâtoare;
Bucură-te, Izvor de mir, nemărginită îndurare;
Bucură-te, Biserică însufleţită ce în chip luminos ai arătat căci Capul Bisericii este Hristos;
Bucură-te, Izvor nesecat de Teologie, Zare strălucită a Ortodoxiei;
Bucură-te, necuprinsă de cuvânt comoară, ce te descoperi celor ce te adoră;
Bucură-te, Lumină neînserată, ce luminezi pe cei cu inima curată;
Bucură-te, celor mândri împotrivire, lăsându-i să cadă în rătăcire;
Bucură-te, Hrănitoarea celor umiliţi, că le desfătezi sufletul ca şi la sfinţi;
Bucură-te, că în această lume trecătoare, îndulceşti viaţa cu a ta alinare;
Bucură-te, Rouă curată a dimineţii, care împrăştie negura tristeţii;
Bucură-te, Izvor de miere şi lapte, pentru sufletul rănit de păcate;
Bucură-te, Lauda Crasnei, Podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ;
Condacul al 7-lea:
Ne-ai auzit, Maică Preacurată rugăciunile şi ne-ai ocrotit de revărsările apelor, iar în vreme de secetă ne-ai rourat câmpiile, fiindu-ne totdeauna mijlocitoare către Domnul. Noi slăvind îndurările tale de Maică cu mulţumire cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 7-lea:
Binecuvântarea anotimpurilor eşti, ca în feciorescul tău pântece ai purtat Rodul vieţii neveştejit adică pe Cel ce poartă toate. De toată suflarea, în cer şi pe pământ, eşti preaslăvita şi lăudată în rugă şi-n cânt:
Bucură-te, a primăverii revenire, ce trezeşti sufletele din amorţire;
Bucură-te, că prin nespusa ta îndurare, ai ocrotit câmpiile de-a apelor revărsare;
Bucură-te, umbră mângâietoare ce potoleşti a arşiţei dogoare;
Bucură-te, că pământul însetat cu rouă milei taie l-ai adăpat;
Bucură-te, Bunavestire, căci cununa anului se încheie prin a ta Adormire;
Bucură-te, linişte în viscol şi furtună, iar în necazuri adăpostire bună;
Bucură-te, mână salvatoare şi-n calea vieţii bună povăţuitoare;
Bucură-te, Scară a Cuvântului sfânt, ce faci legătură între cer şi pământ;
Bucură-te, Crin nesupus vestejirii, din care izvorăşte lumii mântuire;
Bucură-te, Viţă a Vlăstarului Sfânt ce ne-a izbăvit pe noi cei de pe pământ;
Bucură-te, Pom de Dumnezeu îngrijit, care Fruct Dătător de viaţă la toţi ne-ai rodit;
Bucură-te, că firea cea căzută din nou o ridici şi o faci fericită şi în cer şi aici;
Bucură-te, Lauda Crasnei, Podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ.
Condacul al 8-lea:
Călători şi trecători suntem pe acest pământ şi viaţa trece cum s-ar scutura o floare, iar moartea ne culege pe toţi la rând. La cine să alergăm şi cui să spunem noi necazurile, greutăţile şi lipsurile noastre dacă nu la tine Maică Sfântă. Nu ne părăsi pentru păcatele noastre, ci ne primeşte ca pe nişte orfani, că tu eşti bucuria celor sărmani, care cântă lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 8-lea:
Pe toţi credincioşii cu milă îi priveşti şi tuturor cu îmbelşugare vindecări le împărţeşti. Sufletele întristate cu bucurie le alini şi veghezi de-a pururi pe acei buni creştini, care-ţi cântă ţie aşa:
Bucură-te, scară văzută de Iacov, pe care îngerii coboară şi iar pleacă;
Bucură-te, Tron însufleţit şi sfânt a Celui ce a făcut totul, cer şi pământ;
Bucură-te, vas curat cu Duhul poleit şi de prooroci vestit;
Bucură-te, că darurile date la îngeri, făptura ta toate le strânge;
Bucură-te, chip luminos şi vioi, ajutor tuturor în nevoi;
Bucură-te, milă Dumnezeiască, ce petreci şi-n lumea pământească;
Bucură-te, maică a milostivirii, ce reînvii sufletele din amorţire;
Bucură-te, că atunci când greşim, tristă ne priveşti, iar când ne îndreptăm te înveseleşti;
Bucură-te, că a sufletului întristare, la privirea chipului tău dispare;
Bucură-te, izvor nesecat al desfătării celei cereşti;
Bucură-te, că în nimbul razelor Duhului Sfânt străluceşti;
Bucură-te, Biserică a milostivirii, care pe toţi îi aduci la mântuire;
Bucură-te, lauda Crasnei, Podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ.
Condacul al 9-lea:
Toate cetele îngereşti slăvesc revărsarea minunilor tale pe pământ, iar toţi cei care primesc ocrotirea ta şi facerile tale de bine, te binecuvintează, şi înalţă pururea către Domnul cântare: Aliluia.
Icosul al 9-lea:
Pe ritorii cei mult vorbitori îi arăţi, Născătoare de Dumnezeu, lipsiţi de pricepere, că nu înţeleg puterea făcătoare de minuni ce vine de la sfântă icoana Ta. De boli fiind vindecătoare şi în necaz grabnică ajutătoare, noi, cu dreptate Maica Domnului te mărturisim şi chipul tău prin cântări îl cinstim aşa:
Bucură-te, Sălaş necuprins cu gândul, că la înţelepţi le îndrepţi cuvântul;
Bucură-te, Lumină în veci neînserată, ce luminezi a sfinţilor ceată;
Bucură-te, Mărgăritar de-o frumuseţe rară, că inimile împietrite le prefaci în ceară;
Bucură-te, Piatră scumpă, nestemată, de cei buni Ia suflet binecuvântată;
Bucură-te, că aduci la pocăinţă pe cei mândri prin suferinţă;
Bucură-te, că pe cei mult vorbitori, în faţa minunii îi faci necuvântători;
Bucură-te, că prin ruga către Fiul tău scapi pe credincioşi din păcat şi din rău;
Bucură-te, că cei dornici de cereasca împărăţie, cu credinţă multă se roagă ţie;
Bucură-te, că din ispite tu eşti mântuire, iar celor slabi la suflet, le eşti luminare;
Bucură-te, adiere răcoritoare, că doar tu potoleşti a ispitei dogoare;
Bucură-te, că celor smeriţi le împărtăşeşti har, iar cei ce sunt mândri cerşesc în zadar;
Bucură-te, că înţelepciunea cea înşelătoare, o risipeşti ca pe o umbră trecătoare;
Bucură-te, lauda Crasnei, podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ;
Condacul al 10-lea:
Familiilor evlavioase le eşti sfânta binecuvântare şi le sporeşti roadele iubirii, iar celor curaţi le eşti model de neprihănire. Ocrotindu-i pe toţi de orice ispită, roagă-te Maică Sfântă şi du rugăciunile noastre Fiului tău, ale celor ce cântăm cântare lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 10-lea:
Liman de adăpostire eşti Preacurată Fecioară, celor ce plutesc pe marea acestei vieţi şi valurile tulburi ce se ridică asupra lor le potoleşti. Pentru aceasta, Preacurată Fecioară, îţi aducem cântare aşa:
Bucură-te, uşă prin care doar Domnul a trecut odată;
Bucură-te, că El trecând ai rămas Fecioară curată;
Bucură-te, lână plină de rouă Duhului Sfânt;
Bucură-te, mană cerească ce ai rourat pe pământ;
Bucură-te, munte umbrit în care a locuit Dumnezeu;
Bucură-te, chivot aurit că I-ai slujit Lui mereu;
Bucură-te, crin neprihănit, care eşti Domnului mult preaiubit;
Bucură-te, pajişte aleasă plină cu flori duhovniceşti;
Bucură-te, că Sfintei Treimi i-ai slujit şi-n rugă pentru creştini te-ai trudit;
Bucură-te, povăţuitoarea celor ce trăiesc în curăţie;
Bucură-te, binecuvântarea familiilor ce trăiesc cu dreptate;
Bucură-te, duhovnicească bucurie, celor ce te cheamă cu credinţă vie;
Bucură-te, Lauda Crasnei, Podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ.
Condacul al 11-lea:
Nu vom înceta să proslăvim noianul milostivirii tale ce se revarsă, Preasfântă Născătoare, din icoana ta cea făcătoare de minuni. Că din lacrimile îndurării tale, împleteşti cununi de vindecare, împărţindu-le tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă şi primind vindecare cântă lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 11-lea:
Preacuratul tău chip, zugrăvit în icoană, cu raze de minuni luminează şi din comoara cea neîmpuţinată a îndurărilor tale tuturora cu îmbelşugare daruri revarsă. Celor bolnavi, prin atingerea de icoana ta le dăruieşti vindecări şi pe toţi ce te cheamă îi uşurezi de poveri. Mâna ta nevăzută durerile afinează şi de puterea ta se cutremură duhul Cel rău şi oftează. De aceea noi ne bucurăm că te avem Apărătoare şi căzând înaintea ta îţi aducem aceste rugăciuni de mulţumire;
Bucură-te, luceafărul zilei celei neînserate, care în încercări alinezi suflete întristate;
Bucură-te, mângâietoarea celor ce sunt în suferinţă, că prin glasul tău cel blând îi întăreşti în credinţă;
Bucură-te, că păcatul - pricina bolii, îl pliveşti şi prin mărturisire sufletul îl curăţeşti;
Bucură-te, că prin atingerea de Sfântă Icoana Ta, pe măsura credinţei se vindecă orice boală;
Bucură-te, doctor fără de arginţi, că de tine credincioşii sunt tămăduiţi;
Bucură-te, că furturile le descoperi, iar pe fur de ruşine îl acoperi;
Bucură-te, că prin mustrare de conştiinţă, furul reda ce-a furat cu ştiinţă;
Bucură-te, maica milostivirii ce îndemni pe toţi spre limanul mântuirii;
Bucură-te, că pe cei robiţi de patimi îi curăţeşti prin pocăinţă cu lacrimi;
Bucură-te, maică Preacurată şi iubită care în mulţimea minunilor eşti proslăvită;
Bucură-te, lauda Crasnei, podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ;
Condacul al 12-lea:
La tine şi înaintea Chipul tău celui sfânt, aleargă totdeauna cei scârbiţi şi împovăraţi şi nu rămân neajutaţi. Că tu, Fecioară, ca ceea ce eşti plină de har pe toţi îi mângâi. Celor întristaţi le eşti alinare, celor năpăstuiţi te eşti apărătoare, celor bolnavi vindecare şi tuturor sufletelor de cele rele izbăvitoare. De aceea aducem cântare lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 12-lea:
Cântând minunile tale, Preasfântă Stăpână, şi mila ta faţă de creştini, te lăudăm, măcar că nu suntem vrednici să te cinstim cum se cuvine pe tine, Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Pe tine te laudă toate cetele cereşti, iar noi te rugăm, Măicuţă sfântă, să ne ocroteşti. Chipul tău cei sfânt noi îl cinstim şi cu umilinţă acestea îţi cântăm:
Bucură-te, diamant strălucitor, ce descătuşezi pe cei ce în păcate mor;
Bucură-te, împăcarea cu împăratul ceresc, a celor ce cu lacrimi se căiesc;
Bucură-te, necontenită desfătare celor ce merg pe-a mântuirii cărare;
Bucură-te, Rază sfântă care trezeşti pe toţi cei orbii sufleteşte;
Bucură-te, că suspinul îl primeşti cu blândeţe şi îi alini pe cei în tristeţe;
Bucură-te, a raiului uşă deschisă, ce chemi pe toţi să vină cu credinţă;
Bucură-te, că cei ce bat la poarta milostivirii tale, primesc binecuvântare;
Bucură-te, ceea ce cu smerenie, împreună cu El, ai suferit la răstignirea Fiului tău;
Bucură-te, că şi ale noastre dureri, cu milostivire Ie vindeci mereu;
Bucură-te, vas ales cel mult aşteptat, ce Mirul cel de preţ în tine ai purtat;
Bucură-te, că mireasma ce Dânsul a dat, tu pe tot pământul o ai revărsat;
Bucură-te, cea mai înaltă treaptă unirii, între Ziditor şi zidire;
Bucură-te, lauda Crasnei, Podoaba plaiurilor noastre şi a întregului nostru pământ;
Condacul al 13-lea:
O, mult cântată şi prealăudată Născătoare de Dumnezeu, uşurează poverile noastre ce le purtăm în călătoria vieţii. Primeşte rugăciunile noastre şi le înalţă la tronul Fiului tău şi Domnului nostru Iisus Hristos, izgonind de la noi toate ispitele vrăjmaşului; iar la plecarea noastră din lume, fii nouă Mijlocitoare; călăuzeşte-ne pe cărarea cea strâmtă şi ne scapă de muncile cele veşnice, ca să cântăm în veci lui Dumnezeu: Aliluia
(de 3 ori)
Apoi Icosul I: „ Preacurată Născătoare... "
şi Condacul I: „ Precum Rugul ce ardea şi... "
RUGĂCIUNE
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară şi Doamnă! Primeşte de la noi nevrednicii rugăciunile acestea şi ne apără pe noi robii lui Dumnezeu (N) de toate vicleşugurile oamenilor răi şi de moartea cea năprasnică şi ne dăruieşte, înainte de sfârşit, pocăinţă adevărată, îmblânzind inimile cele rele, întăreşte întru noi credinţa cea Ortodoxă şi pune în inimile noastre duhul fricii de Dumnezeu, duhul evlaviei, al smereniei, al răbdării şi al dragostei, ca şi noi să sporim în virtuţile cele creştineşti şi în faptele cele bune, şi să ne izbăveşti pe noi robii lui Dumnezeu (N) de toată rătăcirea şi de pieirea cea veşnică. Învredniceşte-ne să fim şi noi număraţi între cei de-a dreapta Fiului Tău, Hristos Dumnezeului nostru, întru cea de la a doua Sa venire şi părtaşi să fim împărăţiei cerurilor şi vieţii celei veşnice, împreună cu toţi Sfinţii cei ce bine l-au plăcut Lui, întru nesfârşita veşnicie, în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNE
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maica îndurării şi a milostivirii, către tine cădem noi smeriţii şi păcătoşii plecând genunchii trupului nostru celui împovărat de grijile acestui veac înşelător, şi cu lacrimi, cu inimă înfrântă te rugăm să ai milă de noi, încredinţându-ţi fiecare clipă a vieţii noastre.
Când, pentru prima dată, după zămislire, inima noastră bate, Maică Preacurată, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când primul glas va străpunge văzduhul, prevestind prin naştere ceasul morţii, şi ochii noştri pentru prima dată vor vedea lumina zilei, Maică Preacurată, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când picioarele noastre vor face primii paşi în viaţă pe cărarea spinoasă, Maică Preacurată, călăuzeşte-ne şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când călătorind vom cădea, împiedicân-du-ne de cursele puse în cale de vrăjmaşul mântuirii noastre, sau ne vom abate de la cărarea cea strâmtă, ascultând glasurile ispititoare, Maică Preacurată, ridică-ne, îndreptându-ne şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când norii negri vor acoperi Soarele sufletului nostru, încercând să ne arunce în deznădejde şi şoapte înşelătoare se vor strecura în cuget, că nu suntem auziţi şi zadarnică este credinţa noastră, Maică Preacurată, străpunge negura cu lumina ta mângâietoare şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când vom cădea sub povara crucii, părându-ne calea anevoioasă, iar mărăcinii vor zgâria picioarele noastre şi rănile sângerânde ne vor opri, Maică Preacurată, îmbărbătează-ne, arătându-ne calea pe care a mers iubitul tău Fiu şi suferinţele Lui cele multe, şi roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când îngerul va vesti sfârşitul călătoriei noastre şi coasa morţii va despărţi sufletul de trup, Maică Preacurată, fii lângă noi în ceasul înfricoşat al despărţirii şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când sufletul nostru îşi va lua rămas bun de la viaţa aceasta, îndreptându-se spre dreapta Judecată, dând răspuns straşnicilor vameşi pentru faptele săvârşite, Maică Preacurată, nu ne părăsi în clipa cea înfricoşată, ci acope-ră-ne cu Sfântul tău acoperământ de urgia lor infernală şi te roagă Fiului Tău şi Dumnezeu pentru noi;
Când, ruşinaţi vom sta înaintea Dreptului Judecător, pentru răspuns de faptele săvârşite, şi conştiinţa noastră ne va osândi, Maică Preacurată, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să facă hotărâre milostivă pentru noi.
Dar, până atunci, Măicuţă sfântă, dă-ne har şi putere să vieţuim după voia lui Dumnezeu, slăvindu-L pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în veci. Amin.
ISTORISIRE DESPRE ICOANA
FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI DE LA CRASNA, CARE S-A DESCOPERIT PRIN NOI MINUNI
Domnul nostru Iisus Hristos, în nemărginita Sa bunătate nu-şi lasă fiii, pe creştinii ortodocşi, fără ajutor şi întărirea puterilor spirituale pe calea mântuirii spre împărăţia cerurilor, fără semne ale Dumnezeieştii bunăvoinţe, prin care le creşte credinţa, le desăvârşeşte nădejdea şi li se înmulţeşte dragostea. Şi, precum odinioară, Domnul a ales pe Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioara Măria, ca să fie locaş Celui neîncăput, astfel şi azi, El o relevă pe Maica Domnului ca mijlocitoare şi rugătoare pentru neamul nostru, proslăvind pe Ceea ce este mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită decât Serafimii, prin revelarea icoanelor ei făcătoare de minuni, credincioşilor ortodocşi, de la o margine a pământului până la cealaltă.
Din cele mai străvechi vremuri, cunoaştem multe icoane ale Preabinecuvântatei, prin care ea a izbăvit oraşe şi ţări, a liniştit stihiile şi nenorocirile, a scăpat de boli şi greutăţi, dăruind multele Dumnezeiescului său Fiu, tuturor celor ce căutau mijlocirea Ei.
Mulţimea îndurărilor Dumnezeieşti continuă să se arate şi în zilele noastre sumbre. Maica Domnului se roagă la Tronul Atotţiitorului, pentru noi păcătoşii ca să ne miluiască, arătându-ne semne şi minuni prin Sfintele Sale Icoane.
Una din icoanele apărătoarei neamului creştinesc, care izvorăşte din belşug minuni şi vindecări, ne-a arătat-o Domnul, în ultimul timp, în localitatea Crasna din Bucovina.
Această icoană a fost pictată în anii 50 ai secolului nostru de către un pictor emigrant rus, de care erau mulţi atunci în Bucovina, pe nume de familie Smirnow. El lucra în Crasna, locuia aici, iar în timpul liber picta icoane. Aflând despre aceasta, mulţi credincioşi îl rugau să le picteze icoanele preferate. Adesea pictorul le picta gratis.
Odată I-a solicitat familia lui Andronic Istratie, să le picteze icoanele Mântuitorului şi a Preacuratei Maicii Sale, ceea ce s-aşi adus la îndeplinire.
Familia Istratie avea frumosul obicei de a dărui icoane celor săraci, pentru a-i întări în credinţă. Astfel pictate de Smirnow, icoanele au fost dăruite, cu o ocazie, familiei lui Minai Mitric, tot locuitor al Crasnei, care le-au păstrat cu pietate ani de-a rândul.
Timpul trecea, biserica era prigonită, şi credinţa poporului se tot răcea. Au trecut la Domnul şi Mihai Mitric şi soţia lui, deţinătorii icoanelor, iar urmaşii lor nu prea cunoşteau marele preţ al moştenirii lăsate de părinţi, şi numai memoria lor le-a impus să păstreze aceste chipuri sfinte.
Odată, făcând în casă rânduiala, înaintea Floriilor anului 1995, soţia deţinătorului icoanelor Constantin M. Mitric, a observat pe chipul Maicii Domnului, un strop lichid, ce semăna cu o lacrimă. Femeia a arătat minunea casnicilor; ei care s-au mirat de cele văzute. Din când în când, lacrimile continuau să se ivească pe icoana, iar gospodarii casei, simţindu-se nevrednici de o aşa sfinţenie, au hotărât să o dăruiască bisericii. în anul 1995, a treia zi de Paşti familia Mitric, cu cucernicie şi fiori sufleteşti, au adus icoana în biserica cu hramul Naşterea Sfântului loan Botezătorul, încredinţându-o parohului pr. Vasile Paulencu, care săvârşind un Te-Deum înaintea ei a aşezat-o în altar.
La 6 Mai, acelaşi an, de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, la începutul Sfintei Liturghii, atât preoţii în altar cât şi lumea din biserică, au simţit o puternică mireasmă ce venea de la icoană. Toţi au fost cuprinşi de o nespusă bucurie sufletească, în care se vedea un semn ceresc, deosebit.
La 12 mai spre seară, de ziua Sfântului Apostol Iacov, părintele paroh şi credincioşii ce se aflau în biserică, au fost martorii apariţiei abundente a Sfântului Mir, pe faţa Dumnezeiescului Prunc, care a acoperit toată icoana, pătrunzând până pe spate. Din petele de mir s-a conturat chipul Mântuitorului aidoma celui pictat pe faţa icoanei.
Văzând în aceste semne manifestarea Harului Dumnezeiesc, credincioşii, au început să se roage cu sârguinţă Maicii Domnului în faţa minunii, şi această bucurie se prefăcu într-o mare mângâiere şi bucurie duhovnicească. Ei simţeau îndurările şi binefacerile lui Dumnezeu, revărsându-se din belşug, prin rugăciunile Preabinecuvântatei Fecioarei Măria, dar se sfiau să anunţe publicul, considerându-se nevrednici de aşa minuni, în ajunul sărbătorii Sfântului loan cel Nou de la Suceava, la 14 iunie 1995, rugându-se Maicii Domnului, în faţa icoanei sale nou descoperită, adolescentul Lucian Procopoae, care suferea de o boală din pruncie, a simţit deodată un cutremur în tot corpul, apoi o bucurie şi linişte nespusă, părăsindu-1 chinul bolii. Văzând o aşa minune, părinţii lui Lucian, Rahira şi Constantin au anunţat cazul acesta preotului şi tuturora, slăvind pe Dumnezeu şi mulţumind Preasfintei Fecioare pentru această mare binefacere.
Aşa s-a început proslăvirea icoanei Maicii Domnului din Crasna, prin vindecări şi minuni. Parohul bisericii cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Prea Cucernicul Părinte Vasile Pauiencu. observă şi strânge mărturii de la toţi cei ce au fost miluiţi de Dumnezeu, rugându-se în faţa icoanei Maicii Luminii. Patruzeci de mărturii de acest fel de minuni se păstrează în arhiva bisericii.
Credincioşii capătă vindecare de diferite boli şi scapă de năpaste şi nenorociri, rugându-se în faţa icoanei, iar Maica Domnului pe toţi îi miluieşte.
Prin credinţa noastră ortodoxă, moştenită de la părinţii şi strămoşii noştri, Domnul se îndură de noi, dăruindu-ne minunat ajutor, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale. Această bunătate Dumnezeiască ni se oferă, nu pentru meritele şi nevoinţele noastre, căci nu le avem; ci pentru ca să ne întărească puterile spirituale, să ne descopere adevărurile unei vieţi morale, trezindu-ne la pocăinţă şi îndreptare.
Atunci vom fi vrednici de această nespusă mângâiere, ce vine din noul izvor al bunătăţii lui Dumnezeu. Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Crasna, când vom păstra în neprihănire şi curăţie credinţa cea sfântă, Apostolică şi Ortodoxă şi vom trăi conform poruncilor lui Dumnezeu, sârguindu-ne spre cele cereşti, veşnice şi sfinte. Domnul Dumnezeu, prin mijlocirile Preacuratei şi Prebinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Măria, Care ne-a revelat minuni şi vindecări de la slăvită sa icoană de la Crasna, să ne învrednicească de tot binele.
Ei i se cuvine supravenerare, cinste şi închinăciune de la toate neamurile în vecii vecilor. Amin.
