ROgift

Icoana Maicii Domnului din Biserica Icoanei

Icoana de la Biserica Icoanei
Icoana Maicii Domnului din Biserica Icoanei, ferecată în argint şi lucrată de Filip Nicolau Argintarul la 1682, aflată azi în naos, ar fi fost dăruită de domnitorul Constantin Brâncoveanu. De la ea, cu vremea, a început să i se spună Biserica Icoanei.
 Prima construcţie în zid, de plan trilobat, cu trei turle, a fost ridicată de monahul Misail Băbeanu (fost logofăt de taină), la 1745-1750, în vremea lui Constantin Mavrocordat şi a lui Grigore al II-lea Ghica. La 1777 ajunge ctitor Panait Băbeanu, căpitan de lefegii, nepotul lui Misail. El reface biserica între 1784 şi 1786, în vremea lui Mihai Suţu, şi o pictează în frescă, cu ajutorul lui Grigore Zugravul. Tot el adaugă în apropiere 12 chilii pentru adăpostirea unor văduve sărmane, “obraze mai alese şi călugăriţe”. Mai statorniceşte şi “orânduieli” de gospodărire a lăcaşului şi averii acestuia. Între altele, el ţine aici doi preoţi şi un diacon, “ca să fie podoaba bisericii şi învăţătura copiilor”. În 1812, grija bisericii îi revine lui Pana Băbeanu, nepotul lui Panait. Acesta obţine cărţi domneşti de danie şi scutiri de biruri în favoarea bisericii de la Ion Gheorghe Caragea (1813), Alexandru Suţu (1819) şi Grigore al IV-lea Ghica (1826).
Biserica se prăbuşeşte la cutremurul din 1838. Ea este reconstruită şi repictată în acelaşi an, iar pe pereţii pronaosului sunt pictate portretele membrilor familiei donatoare: Misail, Panait, Ioniţă cu soţia sa Sofia şi copiii lor Elena, Nicolae, Maria şi Panait (Pana, curatorul restaurator). În 1873, Elena Băbeanu restaurează biserica după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Ea instalează aici altarul actual, creat în 1850 şi restaurat în 1967 de Ion Taflan. În 1889, Mihai Băbeanu restaurează biserica de la fundaţii şi îi adaugă exonartexul. Cu această ocazie, frescele sunt acoperite de pictura în ulei realizată de un elev al lui Gheorghe Tattarescu. În 1928 au loc reparaţii generale, dirijate de arhitectul Smărăndescu. Atunci se renunţă la turla din mijloc, acoperişul şi turnurile sunt acoperite cu tablă, picturile interioare sunt restaurate şi casele învecinate, reamenajate. După cutremurul din 1940, biserica a fost consolidată. Lucrări de restaurare au avut loc în 1965, 1977 şi 1989.În timpul existenţei sale de mai mult de trei secole, biserica a primit numeroase danii: terenuri, imobile, magazine, vii, obiecte de cult, cărţi (dintre care cea mai veche, un Triodion editat la Râmnic în 1777), mobile. Membrii familiei donatoare au mormintele împrejurul bisericii, după cum atestă pietre funerare (cea mai veche din 1846) şi monumentele funerare ale familiilor: Polizu, Odobescu, Nicolescu Cita, Urdăreanu, Tampeanu, Dobrowolsky, Steriopol.

Sărbătoarea patronală a bisericii este celebrată de Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi de Sfântul Nicolae.
Rugaciune la Icoana Maicii Domnului din Biserica Icoanei
O, Preacurată, Icoana vieţii veşnice întru lumina Treimii, pe Tine credincioşii Te încojurăm cu psalmi şi cu tămâia laudelor dumnezeieşti, aducând cu umilinţă cererile noastre cele smerite. Deci, caută cu blânda Ta privire spre nevrednicii robii Tăi apăsaţi de povara păcatelor grele. Dă-ne uşurare prin povăţuirea către cărarea pocăinţei şi cu rugăciunea Ta ne întăreşte a rămâne neabătuţi de pe calea mântuirii. Îngerii Îţi slujesc neîncetat întru laude, căci eşti cu adevărat Împărăteasa cetelor cereşti, Ceea Ce Te-ai învrednicit a purta în braţele Tale pe Cel înfricoşător şi privirii heruvimilor. Pe Acesta roagă-L cu stăruinţă ca să neprimească şi pe noi cu fecioarele cele înţelepte în cămara slavei Sale, dăruindu-ne Însuşi ca Un Milostiv untdelemnul milostivirii celei mângâietoare.
Întinde-ne scara rugăciunii, ca mergând smerit pe treptele gândurilor dumnezeieşti să ajungem la vederea Luminii, făcându-ne mintea un nou Tabor înţelegător în care cu limpezime se aude curgerea voii Tatălui la înălţimea străjuită de norul darurilor cereşti ale Cuvântului. Sufltele noastre cele urâţite de păcate cumplite le spală cu ploaia milostivirii Tale, umplând văile inimilor noastre de râurile umilinţei.
În vremea cea rânduită spre slava Ta dă-ne a pune începutul pocăinţei, ca bucurie să se facă în cer pentru noi, păcătoşii, şi să fim primiţi şi noi în odihna veşnicelor bunătăţi.
Alungă de la noi tot viforul ispitelor şi în inima noastră Însăţi scrie cu condeiul Duhului tainele vieţuirii îngereşti. Păzeşte-ne pe noi de toate cursele vrăjmaşului mântuirii şi poartă paşii noştri în căile Vieţii, ca să ne izbăvim sufletele de căderea în prăpastia morţii. Nu ştim ce laudă vrednică să-Ţi culegem din grădina inimii cea înţelenită de spinii patimilor, dar Însăţi ne dăruieşte din cununa laudelor Tale cuvinte de mărire care să lumineze cu bucurie şi sufletele noastre. Bucură-Te, a Raiului Grădină plină de toate miresmele virtuţilor, Cărare sfinţită ce ne suie la înălţimile dumnezeieşti, Munte pe Care a stat Cel Nevăzut, Pădure dumnezeiască în care S-a ascuns Ziditorul tuturor, Pământ mult roditor Ce ne-a dăruit Spicul mântuirii, Carte luminată a laudelor îngereşti, Vasul de aur al virtuţilor, Pecetea nestricată a milostivirii, Vistieria cea necheltuită a înţelepciunii, Floarea tainică Ce a umplut lumea de mireasma curăţiei, Stăpâna lumii, nu ne uita pe noi, ci prin mijlocirea Ta dobândeşte pentru iertare de la Cel Preamilostiv.

http://icoane-miracol.blogspot.ro/2012/04/maica-domnului-elaiovrytissa.html
 
.